Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

meargă roată să caute intrarea principală cu ceilalţi părinţi.
Se crea un haos când domnişoara Cope şi domnul Varner,
profesorul de matematică, încercară să ne pună pe toţi în ordine
alfabetică.
— În faţă, domnule Cullen, strigă domnul Varner la Edward.
— Bună, Bella!
Am ridicat privirea şi am văzut-o pe Jessica Stanley făcându-mi cu
mâna din spatele liniei cu un zâmbet pe faţă.
Edward mă sărută repede, oftă şi se duse să stea în faţă cu cei de la
litera C. Alice nu era acolo. Ce avea să facă? Să lipsească de la absolvire?
Ce moment prost mi-am mai ales şi eu! Ar fi trebuit să aştept să lămuresc
lucrurile după ce se termina toată treaba cu absolvirea.
— Aici, Bella! strigă Jessica din nou.
M-am dus la capătul liniei să mă aşez la locul meu în spatele
Jessicăi, uşor nedumerită de ce era brusc atât de prietenoasă. Pe măsură
ce m-am apropiat, am văzut-o pe Angela cu cinci oameni mai în spate
privind-o pe Jessica la fel de întrebătoare.
Jess începuse deja să flecărească înainte să ajung lângă ea:
— ... Incredibil. Vreau să spun, am senzaţia că abia ne-am cunoscut
şi deja terminăm liceul împreună, spuse ea sentimentală, îţi vine să crezi
că s-a terminat? Îmi vine să urlu!
— Şi mie, am bombănit eu.
— E prea super totul. Îţi mai aminteşti prima ta zi aici? Am devenit
prietene imediat. Din prima clipă în care ne-am văzut. Incredibil. Iar
acum eu plec în California şi tu în Alaska şi o să-mi fie atât de dor de
tine! Trebuie să-mi promiţi să o să ne mai întâlnim din când în când! Mă
bucur aşa de mult că dai o petrecere.
— E perfect. Pentru că nu prea am petrecut timp împreună de-o
bucată de vreme şi acum plecăm...
Şi a ţinut-o tot aşa, iar eu am fost sigură că brusca revenire a
prieteniei noastre se datora nostalgiei provocate de absolvire şi de
recunoştinţa că fusese invitată la petrecere, nu că aş fi avut eu vreo
legătură cu asta. I-am acordat câtă atenţie am putut în timp ce dădeam
din umeri în roba mea. Şi mi-am dat seama că mă bucuram că terminam