Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

dres-o eu.
Mi-am încleştat dinţii să-mi ascund groaza inexplicabilă.
— Nu e nevoie, ridică el din umeri. Pot să aştept. Am oftat.
— Arată-mi inelul acela blestemat, Edward.
El clătină din cap.
— Nu.
I-am studiat îndelung chipul.
— Te rog? l-am rugat eu încet, experimentând arma mea nou
descoperită. I-am atins uşor faţa cu vârfurile degetelor. Te rog, pot să-l
văd?
Ochii i se îngustară.
— Eşti cea mai periculoasă creatură pe care am întâlnit-o vreodată,
bombăni el. Dar se ridică cu o graţie inconştientă şi îngenunche lângă
noptiera mică. Se întoarse înapoi pe pat lângă mine într-o clipită şi îşi
puse un braţ în jurul umărului meu. În mâna cealaltă avea o cutiuţă
neagră. Se juca cu ea pe genunchiul meu stâng.
— Hai, uită-te dacă vrei, spuse el răstit.
Mi-a fost mai greu decât trebuia să ridic micuţa cutie inofensivă,
dar nu am vrut să-l rănesc din nou, aşa că am încercat să-mi stăpânesc
tremurul mâinii. Suprafaţa acoperită cu satin negru era netedă. Mi-am
trecut degetele peste ea, ezitând.
— Nu ai cheltuit mulţi bani, nu? Minte-mă dacă ai făcut-o.
— Nu am cheltuit nimic, mă asigură el. Este o altă bijuterie
moştenită. Este inelul pe care tatăl meu i l-a dat mamei mele.
— Oo! am exclamat surprinsă.
Am desfăcut puţin capacul între degetul mare şi arătător, dar nu am
deschis-o de tot.
— Presupun că este puţin demodat. Îşi cerea în joacă scuze pentru
asta prin tonul lui. De modă veche, ca şi mine. Pot să-ţi iau ceva mai
modern. Ceva de la Tiffany’s?
— Îmi plac lucrurile de modă veche, am mormăit eu în timp ce