Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

mult, de o pereche de mâini. Braţe care mă susţineau, o palmă curbată
să-mi ţină obrazul, degete care-mi mângâiau fruntea şi mai multe degete
care-mi apăsau uşor încheietura.
Apoi am fost conştientă de voci. La început, au fost doar un
murmur şi apoi au crescut în volum şi claritate ca şi cum cineva ar fi dat
drumul la un radio.
— Carlisle - au trecut cinci minute, zise Edward foarte îngrijorat.
— Îşi va reveni când va fi gata, Edward, îl linişti Carlisle cu vocea
lui mereu calmă şi sigură. A avut prea multe de suportat azi. Lasă-i
mintea să se protejeze.
Dar mintea mea nu era protejată. Ştirea groaznică nu mă părăsise,
nici măcar după ce-mi pierdusem cunoştinţa - durerea care făcea parte
din întunecime.
Nu mai eram stăpână pe propriul corp. Ca şi cum aş fi fost închisă
într-un colţ mic al capului şi nu mai deţineam nici un control. Dar nu
puteam să fac nimic în privinţa asta. Nici nu reuşeam să-mi adun
gândurile. Durerea era prea puternică pentru asta. Nu aveam cum să
evadez.
Jacob.
Jacob.
Nu, nu, nu, nu, nu...
— Alice, cât timp mai avem? vru Edward să ştie cu vocea încă
tensionată; cuvintele liniştitoare ale lui Carlisle nu fură de ajutor.
De mai departe, am auzit vocea lui Alice. Era binedispusă.
— Încă cinci minute. Şi Bella va deschide ochii în treizeci de
secunde. Nu mă îndoiesc că ne şi aude acum.
— Bella, scumpa mea? Era vocea suavă şi liniştitoare a lui Esme. Mă
auzi? Eşti în siguranţă acum, draga mea.
Da, eu eram în siguranţă. Dar chiar conta? Apoi nişte buze reci fură
la urechea mea şi Edward rosti cuvintele care-mi permiseră să scap de
chinul care mă blocase.