Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

pe Jake, dar cineva ridică receptorul înainte de al doilea ţâr, aşa că nu
avea cum să fie prea departe de telefon.
– Alo? spuse o voce plictisită.
– Jacob?
– Bella! exclamă el. Oh, Bella, îmi pare atât de rău! I se încurca
limba în gură de repede ce vorbea. M-am purtat ca un prost. Eram
supărat - nu că asta ar fi o scuză. A fost cel mai stupid lucru pe care l-am
zis vreodată în viaţa mea şi îmi pare rău. Nu fi supărată pe mine, te rog?
Te rog. Sunt servitorul tău pe viaţă - tot ce trebuie să faci este să mă ierţi.
– Nu sunt supărată. Eşti iertat.
– Mulţumesc, respiră el cu repeziciune. Nu pot să cred că am fost
aşa un ticălos.
– Nu-ţi face griji - m-am obişnuit deja. El râse, foarte uşurat.
– Vino la mine! mă imploră el. Vreau să mă revanşez faţă de tine.
M-am încruntat.
– Cum?
să facem.
– Orice vrei.. Salturi de pe stâncă, propuse el, râzând din nou.
– Oh, ia uite ce idee bună.
– O să am grijă să fii în siguranţă, îmi promise el. Indiferent ce vrei
M-am uitat la Edward. Chipul lui era foarte calm, dar nu mă
îndoiam că acum nu era momentul potrivit.
– Nu acum.
– El nu e prea încântat de mine, nu?
În sfârşit, vocea lui Jacob era mai mult ruşinată decât amară.
– Nu asta e problema. Există... ei bine, există altă problemă care
este puţin mai îngrijorătoare decât un vârcolac adolescent şi răsfăţat...
păcălesc.
Am încercat să o spun pe un ton glumeţ, dar nu am reuşit să-l
– Ce s-a întâmplat? vru el să ştie.
– Hm!
Nu eram sigură ce să-i spun.
Edward întinse mâna după telefon. M-am uitat cu grijă la faţa lui.
Părea destul de calm.