Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Dar ochii lui se mutară spre Edward, la fel ca şi ai mei. Faţa lui
Edward era stăpânită; nu era încruntat deloc. Vorbi spre Jasper:
— Mirosul Bellei este mult mai puternic pentru mine - cred că ar fi
un test mai concludent dacă ar încerca altcineva.
Jacob se întoarse cu spatele la ei şi începu să meargă încet spre
pădure. Nu am spus nimic în timp ce întunericul se închise în jurul
nostru. Eram îmbufnată, simţindu-mă incomod în braţele lui Jacob. Mi se
părea că este prea intim - în mod sigur nu era nevoie să mă ţină chiar
atât de strâns - şi nu m-am putut abţine să nu mă întreb ce simţea el. Îmi
aduse aminte de ultima după-amiază petrecută în La Push şi nu voiam să
mă gândesc la asta. Mi-am încrucişat braţele, enervată de faptul că
brăţara de pe mâna mea îmi făcu amintirea şi mai vie.
Nu am mers departe; făcu un ocol larg şi se întoarse în poiană din
altă parte, poate că a fost cam jumătate de teren de fotbal din punctul
iniţial de plecare. Edward era singur acolo, iar Jacob se îndreptă spre el.
— Poţi să mă laşi jos acum.
— Nu vreau să risc să stric experimentul.
Începu să meargă mai încet şi să mă strângă mai tare.
— Eşti atât de enervant, am bombănit eu.
— Mersi.
Apăruţi de nicăieri, Jasper şi Alice stăteau acum lângă Edward.
Jacob mai făcu un pas, după care mă puse jos cam la doisprezece paşi de
Edward. Fără să mă uit la Jacob, am mers lângă Edward şi l-am luat de
mână.
— Ei bine?
— Atâta timp cât nu pui mâna pe nimic, Bella, nu-mi pot imagina
pe cineva care şi-ar băga nasul îndeajuns de aproape de urma aceea ca să-
ţi simtă mirosul, spuse Jasper, strâmbându-se. A fost ascuns aproape
complet.
— Un succes clar, fu Alice de acord, strâmbând din nas.
— Şi mi-a venit şi o idee.