Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

orice mi-ai dărui nu face decât să sublinieze şi mai mult dezechilibrul
dintre noi doi.
Se gândi la asta un moment, după care-şi dădu ochii peste cap.
— E ridicol felul în care mă priveşti.
Mi-am mestecat micul dejun în linişte. Ştiam că nu m-ar asculta
dacă i-aş spune că a înţeles totul pe dos. Telefonul lui Edward vibra. Se
uită la număr înainte să răspundă.
— Ce este, Alice?
El ascultă, iar eu am aşteptat reacţia lui, devenind brusc agitată.
Dar indiferent ce a spus, nu a fost surprins. A oftat de câteva ori.
— M-am cam prins de chestia asta, spuse el, uitându-se în ochii mei
dezaprobator. A vorbit în somn.
Am roşit. Oare ce spusesem de data asta?
— Mă ocup eu, promise el. Se uită urât la mine când închise
telefonul. Ar fi ceva ce-ai vrea să discuţi cu mine?
Am rămas pe gânduri preţ de o clipă. Având în vedere avertismentul
lui Alice de noaptea trecută, mi-am cam dat seama de ce sunase. Apoi
mi-am adus aminte ce vise agitate am avut cât am dormit pe parcursul
zilei - vise în care alergam după Jasper, încercând să-l urmez şi să găsesc
poiana prin pădurile labirintice, ştiind că urma să-l găsesc pe Edward
acolo... pe Edward şi pe monştrii care voiau să mă ucidă, dar fără să-mi
pese de ei pentru că decizia mea fusese deja luată - şi puteam de
asemenea să-mi imaginez cam ce auzise Edward cât dormeam.
Mi-am ţuguiat buzele un moment, nefiind în stare să-i întâlnesc
privirea. El aşteptă.
— Mi-a plăcut ideea lui Jasper, am spus eu într-un târziu. El mârâi.
— Vreau să ajut. Trebuie să fac ceva, am insistat eu.
— Nu ne-ai ajuta cu nimic dacă te-ai pune în pericol.
— Jasper crede că da. Este domeniul lui de expertiză. Edward se
uită urât la mine.
— Nu poţi să mă ţii departe, l-am ameninţat eu. Nu am de gând să