Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

exersezi?
Edward mârâi la fratele lui:
— Te rog, Emmett, nu-i da idei.
— Când sosesc oaspeţii noştri? îl întrebă Carlisle pe Edward.
Edward se concentră un moment, după care oftă.
— Peste un minut şi jumătate. Dar va trebui să traduc. Nu au
suficientă încredere în noi să-şi folosească forma umană.
Carlisle încuviinţă din cap.
— Le este greu. Sunt recunoscător că vin oricum. M-am holbat la
Edward cu ochii larg căscaţi.
— Vin ca lupi?
El încuviinţă din cap, urmărindu-mi reacţia cu grijă. Am înghiţit o
dată, amintindu-mi ultima oară când îl văzusem pe Jacob în forma lui de
lup - prima dată în poiană cu Laurent, a doua oară pe aleea din pădure,
unde Paul se enervase pe mine... Ambele erau amintiri de groază.
Ochii lui Edward străluciră ciudat, ca şi cum tocmai îi venise o idee,
ceva care nu era cu totul neplăcut. Se întoarse repede la Carlisle şi la
ceilalţi, înainte să apuc să văd mai mult.
— Pregătiţi-vă - ne-au tras pe sfoară.
— Ce vrei să spui? vru Alice să ştie.
— Sşş, o avertiză el şi se uită pe după ea, în întuneric. Cercul
informal al familiei Cullen se lărgi dintr-odată într-o linie largă, cu Jasper
şi Emmett la capete. Din felul în care Edward se aplecă în faţă lângă
mine, mi-am dat seama că şi-ar fi dorit să stea lângă ei. L-am strâns mai
tare de mână.
aşa ceva?
Am privit scrutător spre pădure, fără să văd nimic.
— La naiba, mormăi Emmett pe sub mustaţă. Ai mai văzut vreodată
Esme şi Rosalie schimbară o privire cu ochii căscaţi.
— Ce este? am şoptit eu cat de încet am putut. Nu văd nimic.
— S-a mărit haita, îmi murmură Edward în ureche.