Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Chicoti o dată, gutural. Ochii îi erau aprinşi de excitarea pe care o
stăpânea cu atâta disciplină.
— Of, Bella, oftă el.
— Aş spune că-mi pare rău, numai că nu-mi pare.
— Şi mie ar trebui să-mi pară rău că nu-ţi pare, dar nu-mi pare.
Poate ar trebui să mă aşez pe pat.
Am răsuflat puţin ameţită.
— Dacă tu crezi că e nevoie...
Zâmbi ştrengăreşte şi se desprinse de mine.
Mi-am scuturat capul de câteva ori încercând să-l limpezesc şi m-
am întors la calculator. Se încălzise deja şi bâzâia. Ei bine, mai degrabă
huruia decât bâzâia.
— Salut-o pe Renée din partea mea.
— Sigur că da.
Mi-am trecut privirea pe e-mailul de la Renée, clătinând din cap din
când în când la unele lucruri prosteşti pe care le făcuse.
Eram la fel de amuzată şi îngrozită ca şi prima dată când citisem
asta. Era tipic pentru mama mea să uite că avea rău de înălţime până
când se afla deja prinsă de o paraşută şi de un instructor de salturi.
Aproape că m am supărat pe Phil, soţul ei de aproape doi ani, pentru că îi
permisese una ca asta. Eu aş fi avut mai mare grijă de ea. O cunoşteam
mult mai bine.
Apoi mi-am amintit că trebuie să-i laşi pe oamenii mari să facă
precum îi taie capul. Trebuie să-i laşi să-şi vadă de vieţile lor...
Îmi petrecusem mare parte din viaţă având grijă de Renée,
îndepărtand-o cu răbdare de planurile ei cele mai nebuneşti şi
îndurându-le cu calm pe cele la care nu putusem să o conving să renunţe.
Pusesem mereu indulgentă cu mama mea, amuzată de ea, chiar şi puţin
protectoare. I-am văzut nenumăratele greşeli şi am râs în sinea mea.
Zvăpăiata de Renée.
Eu eram foarte diferită de mama mea. Eram înţeleaptă şi prudentă.
Eu eram cea responsabilă, cea matură. Aşa mă vedeam eu pe mine. Asta
eram eu.