Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

lângă el uitându-mă la faţa lui, în timp ce el îl privea pe Carlisle.
Carlisle vorbea încet şi repede, cuvintele lui fiind greu de desluşit.
Am auzit cum a salutat-o pe Tanya şi apoi a trecut mult prea repede la
subiect ca să înţeleg mare lucru, deşi mi-am dat seama că vampirii din
Alaska ştiau ce se întâmplă în Seattle.
Apoi tonul lui Carlisle se schimbă.
— Oh, spuse el cu vocea ascuţită de surprindere. Nu ne-am dat
seama... că Irina simţea aşa.
Edward mârâi lângă mine cu ochii închişi.
— La naiba. La naiba cu Laurent, să ajungă în iadul cel mai adânc
unde-i este locul.
— Laurent? am şoptit eu, făcându-mă albă ca varul, dar Edward nu-
mi răspunse, ci se concentră pe gândurile lui Carlisle.
Scurta mea întâlnire cu Laurent mai devreme primăvara asta nu era
ceva care pălise sau se diminuase din mintea mea. Încă-mi aminteam
fiecare cuvânt pe care îl spusese înainte să-l întrerupă Jacob şi haita lui.
Sincer să fiu am venit aici să-i fac ei o favoare...
Victoria. Laurent fusese prima ei manevră - îl trimisese să observe,
să vadă cât de greu ar putea fi să ajungă la mine. Nu le supravieţuise
lupilor pentru a mai apuca să-i dea raportul.
Deşi păstrase legătura cu Victoria după moartea lui James, îşi mai
formase şi alte legături şi relaţii. Se dusese să locuiască cu familia Tanyei
în Alaska - Tanya, blonda roşcată - cei mai apropiaţi prieteni pe care
familia Cullen îi avea în lumea vampirilor, practic familia extinsă.
Laurent stătuse la ei aproape un an înainte să moară.
Carlisle încă mai vorbea, vocea lui nefiind chiar rugătoare. Era
persuasivă, dar cu o nuanţă tăioasă. Apoi nuanţa tăioasă depăşi brusc
persuasiunea.
— Nici nu încape îndoială, spuse Carlisle pe un ton ferm. Avem un
pact. Nu l-au încălcat şi nici noi nu vom face asta. Îmi pare rău să aud
asta... Evident. Va trebui să ne descurcăm singuri.
Carlisle închise telefonul fără să mai aştepte vreun răspuns.
Continuă să se uite afară în ceaţă.
— Care-i problema? îl întrebă încet Emmett pe Edward.