Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Nici un răspuns. Mi-aş fi dorit să-i pot vedea faţa, ca să pot să
încerc să ghicesc ce însemna tăcerea lui.
– Îmi spune ea Alice, am zis eu. Mă duc acum să o întreb. Mă
strânse şi mai tare; nu puteam să mă mişc nici un milimetru.
– E târziu, spuse el. Vocea lui avea un ton pe care nu-l mai auzisem
până atunci. Era oarecum agitat, poate puţin ruşinat. Şi, în plus, cred că
Alice a ieşit...
– E de rău, am ghicit eu. E de foarte rău, nu-i aşa? am început eu să
intru în panică, bătăile inimii accelerându-mi-se în timp ce-mi imaginam
rivala mea superbă şi nemuritoare pe care nici nu ştiam că o aveam.
absurdă.
ăsteia.
– Calmează-te, Bella, spuse el, sărutându-mi vârful nasului. Eşti
– Oare? Atunci de ce nu-mi spui?
– Pentru că nu e nimic de spus. Dai prea mult importanţă chestiei
– Care dintre ele? am insistat eu. El oftă.
– Să spunem că Tanya a arătat puţin interes. I-am transmis într-un
mod foarte delicat şi educat că nu îi împărtăşeam sentimentele. Punct.
repede.
din umeri.
ce, totuşi?
Mi-am menţinut vocea cat de regulată am putut:
– Spune-mi ceva - cum arată Tanya?
– La fel ca noi toţi - cu pielea albă şi ochi aurii, îmi răspunse el prea
– Şi, bineînţeles, extraordinar de frumoasă. Am simţit cum a ridicat
– Presupun că aşa pare pentru ochii umani, spuse el indiferent. Ştii
– Ce?
Vocea îmi era irascibilă.
Îşi apropie buzele de urechea mea; respiraţia lui rece mă gâdila.
– Prefer brunetele.
– Ea e blondă. Evident.
– Un blond spre roşcat-deschis - nu e deloc genul meu. M-am
gândit o vreme la asta, încercând să mă concentrez în timp ce buzele lui