Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

22. FOC ŞI GHEAŢĂ
Vântul zgâlţâi cortul din nou, iar eu m-am cutremurat odată cu el.
Temperatura scădea. Simţeam asta prin sacul de dormit şi prin
geacă. Eram foarte bine îmbrăcată, bocancii mei de drumeţii fiind încă la
locul lor. Nu era nici o diferenţă. Cum putea să fie atât de frig? Cum se
putea să se facă şi mai frig? Trebuia să se oprească undeva, nu?
— C-c-c-cât e-e-e-e ce-ce-ce-ceasul? m-am chinuit eu să spun
printre dinţii clănţănind.
— Două, îmi răspunse Edward.
Edward stătea cât de departe putea de mine în spaţiul acela
restrâns, fiindu-i frică până să şi respire asupra mea la cât îmi era deja de
frig. Nu-i puteam distinge faţa în întuneric, dar vocea îi era sălbatică de
grijă, nehotărâre şi frustrare.
fară.
— Poate...
— Nu, s-s-sunt b-b-bine, s-s-s-serios. Nu v-v-vreau să ies-s-s a-f-f-
A încercat să mă convingă de vreo zece ori să mergem să alergăm
puţin, dar pe mine mă îngrozea gândul să-mi părăsesc adăpostul. Dacă
era atât de frig aici, deşi cortul ne proteja de vântul sălbatic, nu-mi
puteam imagina cât de rău ar fi să alergăm pe afară.
Şi ne-am fi irosit toate eforturile depuse în după-amiaza aceea. Vom
avea suficient timp să punem lucrurile la loc după furtună? Dacă furtuna
nu se termina? Nu avea nici un rost să ne mişcăm acum. Puteam să rezist
o noapte de tremurat.
Mi-am făcut griji că urma pe care o lăsasem se va pierde, dar el mă
asigură că va fi încă foarte clară pentru monştrii care veneau.
— Ce pot să fac? aproape că mă implora el. Mi-am scuturat pur şi
simplu capul.
Afara în zăpadă, Jacob scâncea nemulţumit.