Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

idicam capacul.
Cuibărit în satinul negru, inelul lui Elizabeth Masen strălucea în
lumina slabă. Piatra era compusă dintr-un oval lung cu rânduri oblice de
pietre rotunde şi strălucitoare. Inelul era de aur - delicat şi strâmt.
Diamantele erau prinse într-o împletitură delicată de firişoare de aur. Nu
mai văzusem niciodată aşa ceva.
Am mângâiat pietrele preţioase sclipitoare fără să mă gândesc.
— Este atât de frumos, am murmurat eu pentru mine, surprinsă.
— Îţi place?
— Este minunat. Am ridicat din umeri, simulând o lipsă de interes.
Ce nu e de plăcut la el?
El chicoti.
— Vezi dacă-ţi vine.
Mâna mea stângă se strânse în pumn.
— Bella, oftă el. Nu am de gând să ţi-l lipesc de deget. Încearcă-l
doar să vezi dacă trebuie modificat ca mărime. Apoi poţi să-l scoţi
imediat.
— Bine, am bombănit eu.
Am întins mâna după inel, dar degetele lui lungi mă depăşiseră. Îmi
luă mâna stângă într-a lui şi puse inelul pe inelar, îmi ridică mâna şi am
examinat amândoi cum se vedea ovalul strălucitor pe pielea mea. Nu era
chiar atât de groaznic cum am crezut să-l am acolo.
— Perfect, spuse el indiferent. Ce bine - nu mai trebuie să fac un
drum la bijutier.
Simţeam emoţia puternică ce ardea dincolo de tonul relaxat al vocii
lui şi m-am uitat la el. Era şi în ochii lui, vizibilă, în ciuda nonşalanţei pe
care o afişa cu grijă.
— Îţi place, nu? am întrebat eu suspicioasă, fluturându-mi degetele
şi gândindu-mă ce păcat că nu-mi rupsesem mâna stângă.
El ridică din umeri.
— Da, spuse el încă relaxat. Îţi vine foarte frumos.