Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

ochii lui Sam când se uita la ce-i făcuse lui Emily. Înţelegeam de ce Emily
ar vrea să-şi protejeze nepoata de aşa ceva.
– Încetezi odată să-ţi mai dai cu părerea? Nu ai ghicit nici pe
departe. Pe Emily nu o deranjează partea aceasta, e pur şi simplu faptul
că, ei bine, este un pic cam devreme.
precaută.
faţa.
– Cum adică devreme?
Jacob mă evalua cu nişte ochi înguşti.
– Încearcă să nu judeci din prima, de acord? Am încuviinţat din cap
– Claire are doi ani, îmi spuse Jacob.
Începu să plouă. Clipeam furioasă în timp ce picăturile îmi loveau
Jacob aşteptă în linişte. Nu purta jachetă, ca de obicei; ploaia îi lăsa
o sumedenie de puncte întunecate pe tricoul lui negru şi-i curgeau prin
părul ţepos. Chipul lui era inexpresiv în timp ce se uita la al meu.
– Sufletul pereche al lui... Quil este... o fetiţă de doi ani? am reuşit
eu, într-un târziu, să întreb.
– Se mai întâmplă, ridică Jacob din umeri. Se aplecă să mai ia o altă
piatră pe care o aruncă în golf. Sau cel puţin aşa spun legendele.
negru.
– Dar e un bebeluş, am protestat eu. Se uită la mine cu un umor
– Quil nu îmbătrâneşte, îmi aminti el cu puţină aciditate în glas. Va
trebui pur şi simplu să aibă răbdare vreo două decenii.
– Eu... nu ştiu ce să spun.
Făceam tot posibilul să nu judec, dar realitatea era că nu puteam să
nu fiu îngrozită. Până acum, nimic din ce avea legătură cu vârcolacii nu
mă mai deranjase din ziua în care aflasem că nu ei erau făptaşii crimelor
de care îi bănuisem.
– Îl judeci, mă acuză el. Ţi se citeşte pe faţă.
– Scuze, am murmurat eu. Dar chiar sună înfiorător.
– Nu e aşa; ai înţeles greşit, îşi apără Jacob prietenul, devenind
brusc vehement. Am văzut cum este, prin ochii lui. Nu există nimic
romantic, nu pentru Quil, nu acum. Trase adânc aer în piept,
nemulţumit. E greu de descris. Nu e ca şi cum ar fi cu adevărat dragoste