Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Mă descurc.
Edward mă privi gânditor preţ de un minut, expresia lui fiind greu
de înţeles, după care se întoarse şi se duse acolo unde-l aştepta Jasper.
incomod.
M-am aşezat jos în locul în care mă aflam. Pământul era rece şi
Jacob făcu un pas în faţă, după care se uită iar la mine, un scâncet
ridicându-i-se din gât. Mai făcu jumătate de pas.
— Du-te fără mine, i-am spus eu. Nu vreau să mă uit. Jacob îşi
aplecă din nou capul pe-o parte un moment, după care se ghemui pe
pământ lângă mine cu un oftat din piept.
— Serios, poţi să te duci, l-am asigurat eu.
Nu răspunse, nu făcu decât să-şi pună capul pe labe.
M-am uitat la norii de un argintiu aprins din cauză că nu voiam să
mă uit la luptă. Imaginaţia mea avea material mai mult decât suficient.
Bătea vântul în poiană, iar eu tremuram.
stângă.
Jacob se apropie de mine, lipindu-şi blana caldă de partea mea
— Aăă, mersi, am murmurat eu.
După câteva minute m-am sprijinit de umărul lui lat. Era mult mai
confortabil aşa.
Norii se mişcau încet de-a lungul cerului, întunecându-se şi
luminându-se pe măsură ce petice groase treceau peste lună.
Am început absentă să mă joc cu degetele prin blana de pe gâtul lui.
Scoase din gât acelaşi mârâit ciudat pe care-l auzisem şi ieri. Părea un
sunet familiar. Era mai dur şi mai sălbatic decât torsul pisicii, dar
exprima aceeaşi mulţumire.
— Ştii, n-am avut niciodată câine, am meditat eu. Mereu mi-am
dorit unul, dar Renée este alergică.
Jacob râse; corpul lui se cutremură sub mâna mea.
— Nu eşti deloc îngrijorat pentru sâmbătă? am întrebat eu. Îşi
întoarse capul enorm spre mine ca să-l văd cum îşi dă ochii peste cap.