Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Cred că ţi-ar plăcea în New Hampshire, spuse el. Există o
programă întreagă de cursuri la seral pentru mine, iar pădurile din jur
sunt de vis pentru un excursionist înfocat. Sălbăticie din plin.
Scoase la înaintare zâmbetul ştrengar căruia ştia că nu-i pot rezista.
Am tras adânc aer în piept pe nas.
— O să te las să-mi dai banii înapoi dacă asta te face fericită, îmi
promise el. Dacă vrei, pot să-ţi iau şi dobândă.
— De parcă aş avea vreo şansă să intru fără o mită enormă. Sau e şi
asta parte din împrumut? Noua aripă Cullen a bibliotecii? Of! De ce avem
discuţia asta din nou?
— Tu doar completează cererea, te rog, Bella. Nu strică să te înscrii.
M-am crispat.
— Ştii ceva? Eu nu cred că o s-o completez.
M-am întins după hârtii, plănuind să le fac mototol pentru a le
arunca la gunoi, dar deja dispăruseră. M-am holbat la masa goală pentru
o clipă şi apoi la Edward. El nu părea să se fi mişcat, dar cererea probabil
că era deja ascunsă în buzunarul de la sacou.
— Ce faci? l-am întrebat eu.
— Îţi falsific semnătura mai bine decât dacă o treci chiar tu. Deja ai
scris eseurile.
— Să ştii că ai cam sărit calul cu chestia asta, am şoptit pentru
cazul în care aveam ghinionul ca Charlie să nu fie complet absorbit de
meciul lui. Chiar nu mai trebuie să mă mai înscriu în altă parte. Am fost
acceptată în Alaska. Aproape că-mi permit taxa pe primul semestru. Este
un alibi la fel de bun ca oricare. Nu este nevoie să arunci pe fereastră o
grămadă de bani, indiferent ai cui sunt.
O durere părea să i se fi întipărit pe chip.
— Bella...
— Nu începe iar. Sunt de acord că trebuie să joc rolul acesta de
dragul lui Charlie, dar ştim amândoi că nu voi fi în stare să merg la şcoală
la toamnă. Sau să mă aflu oriunde în preajma oamenilor.
Cunoştinţele mele despre primii ani ca vampir erau sumare. Edward
nu intrase niciodată în detalii - nu era subiectul lui preferat - , dar ştiam