Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

fericită.
— Nu a fost supărat? întrebă Jacob, nevenindu-i să creadă.
— Nu. A fost mult prea... drăguţ.
Jacob se uită la mine încă un minut, după care se încruntă deodată.
— Ei, la naiba! mârâi el.
— Ce s-a întâmplat, Jake? Te doare?
Mi-am agitat mâinile inutil, în timp ce mă uitam în jur după
medicamente.
— Nu, mormăi el pe un ton dezgustat. Nu pot să cred aşa ceva! Nu
ţi-a dat un ultimatum sau ceva de genul ăsta?
capul.
— Nici măcar pe aproape. Ce-i cu tine? Se încruntă şi-şi scutură
— Cam contam pe reacţia lui. La naiba! E mai bun decât credeam.
Felul în care rostise lucrurile acestea, deşi mai furios, îmi aminti de
remarca lui Edward privind lipsa de etică a lui Jacob în cort azi-
dimineaţă. Lucru care însemna că Jake încă mai spera, încă mai lupta.
Am tresărit rănită de această revelaţie.
— Nu joacă nici un joc, Jake, am spus eu încet.
— Eu pariez că joacă. Plănuieşte fiecare parte la fel de mult ca şi
mine, doar că el ştie ce face, iar eu nu. Nu mă acuza pe mine doar fiindcă
el este un manipulator mai bun ca mine - nu am fost prin preajma lui
suficient de mult timp să-i învăţ trucurile.
— Nu mă manipulează!
— Ba exact asta face! Când te vei trezi şi-ţi vei da seama că nu e aşa
de perfect pe cât crezi tu că este?
— Cel puţin el nu a ameninţat că se sinucide ca să mă facă să-l
sărut, am sărit eu. Imediat ce am rostit cuvintele acestea m-am înroşit de
supărare. Aşteaptă. Hai să ne prefacem că nu mi-a scăpat asta. Mi-am
jurat că nu voi aduce vorba.
El trase adânc aer în piept. Când vorbi, fu mai calm:
— De ce nu?