Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Nu unul de-al lor, mă întrerupse el repede, clătină el din cap.
Unul de-al nostru.
sale.
Tonul lui insinua clar că nu se referea la vreun membru al familiei
Am simţit cum mă fac albă ca varul.
– Victoria? m-am înecat eu.
– Nu este un miros pe care să-l recunosc.
– Poate un Volturi, mi-am dat eu cu părerea.
– Probabil.
– Când?
– De aia cred că au fost ei - nu demult, dimineaţă devreme, când
Charlie încă mai dormea. Şi oricine ar fi fost, nu s-a atins de el, aşa că
trebuie să fi avut un alt scop.
– Mă căuta pe mine.
Nu răspunse. Trupul îi era îngheţat, ca o statuie.
– Ce tot şuşotiţi voi doi acolo? întrebă Charlie suspicios, venind de
după colţ cu un castron gol de floricele în mână.
Mi s-a făcut rău. Un vampir fusese în casă căutându-mă pe mine, pe
când Charlie dormea. Mă copleşi spaima. Simţeam că mă sufoc. Nu
puteam să răspund, nu am făcut decât să mă uit îngrozită la el.
Expresia lui Charlie se schimbă. Rânji dintr-odată.
– Dacă vă ciondăniţi... atunci, nu mă lăsaţi să vă întrerup. Încă
rânjind, îşi puse castronul în chiuvetă şi ieşi agale din cameră.
– Să mergem! spuse Edward pe un ton dur şi grav.
– Dar Charlie!
Teama mă apăsa pe piept şi-mi era greu să respir. El stătu pe
gânduri o fracţiune de secundă, după care luă telefonul în mână.
– Emmett, murmură el în receptor.
A început să vorbească atât de repede, că nu puteam să înţeleg ce
spunea. În jumătate de minut termină de vorbit, începu să mă tragă spre
uşă.
– Emmett şi Jasper sunt pe drum, şopti el, când simţi rezistenţa
mea. Vor cerceta ei pădurile. Charlie e în siguranţă.