Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Dar dacă Edward se va întoarce cu Jacob, alta va fi situaţia. Va
trebui să-i spun să plece şi să nu se mai întoarcă niciodată.
De ce era atât de greu? De ce era cu mult mai dificil decât va fi să-
mi iau rămas-bun de la ceilalţi prieteni ai mei, de la Angela, de la Mike?
De ce mă durea? Nu era normal. Nu ar trebui să mă rănească. Aveam ce
voiam. Nu-i puteam avea pe amândoi, pentru că lui Jacob nu-i era cu
putinţă să fie doar prietenul meu. A sosit vremea să încetez să-mi mai
doresc aşa ceva. Cât de ridicol de lacomă poate fi o persoană?
Trebuia să trec peste sentimentul acesta iraţional că Jacob făcea
parte din viaţa mea. Nu putea să-mi aparţină, nu putea să fie Jacob al
meu, din moment ce eu eram a altcuiva.
Mi-am târâit picioarele până la micuţa poiană. Când am ajuns în
spaţiul deschis, clipind din cauza luminii, am aruncat o privire rapidă
către Seth - nu se mişcase de pe patul lui de ace - după care m-am uitat
repede în altă parte, evitându-i ochii.
Simţeam că părul îmi era încâlcit, răsucit în cocoloaşe ca şerpii
Meduzei. Am încercat să trec prin el cu degetele, dar am renunţat
repede. La urma urmei, cui îi păsa cum arătam?
Am luat bidonul care atârna lângă uşa cortului şi l-am scuturat.
Clipoci, aşa că am desfăcut capacul şi mi-am clătit gura cu apă rece. Se
găsea şi nişte mâncare pe aici pe undeva, dar nu-mi era suficient de
foame să o caut. Am început să mă plimb de colo-colo prin spaţiul mic şi
luminos, simţind ochii lui Seth asupra mea în tot acest timp. Pentru că
nu voiam să mă uit la el, deveni în capul meu din nou băiat, şi nu un lup
gigantic. Semăna atât de mult cu Jacob cel tânăr!
Am vrut să-l rog pe Seth să latre sau să-mi dea vreun semn dacă
Jacob se întorcea, dar m-am abţinut. Nu conta dacă Jacob se mai
întorcea. S-ar putea să fie chiar mai uşor dacă nu făcea asta. Mi-aş fi dorit
să-l pot suna cumva pe Edward.
Seth scânci în momentul acela şi se ridică în picioare.
— Ce este? l-am întrebat eu prosteşte.