Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

mâine cu ea. E destul de inventivă când vrea ceva.
— Ştii, fratele tău militar i-a dat ideea asta exact la fel de mult cum
i-a dat-o şi povestea.
— Nici una din părţi nu a intenţionat să facă asta, şopti Edward
menţinând pacea.
— Şi când se termină acest mic pact? întrebă Jacob. La răsăritul
soarelui? Sau aşteptăm până după luptă?
discret.
Urmă o pauză în care se gândiră amândoi la asta.
— La răsăritul soarelui, şoptiră amândoi odată, după care râseră
— Dormi bine, Jacob, murmură Edward. Bucură-te de moment. Se
făcu linişte din nou, iar cortul rămase nemişcat câteva minute. Vântul
părea să se fi hotărât că nu are cum să ne radă de pe faţa pământului, aşa
că renunţase la luptă. Edward mârâi uşor.
intimitate.
— Nu m-am referit la asta chiar la propriu.
— Scuze, şopti Jacob. Ai putea să pleci, ştii - să ne laşi puţină
— Ai vrea să te ajut să dormi, Jacob? se oferi Edward.
— Ai putea să încerci, spuse Jacob relaxat. Ar fi interesant de văzut
cine va pleca, nu?
râse încet.
— Nu mă tenta prea tare, lupule. Răbdarea mea are limite. Jacob
— Aş prefera să nu mă mişc chiar acum, dacă nu te deranjează.
Edward începu să fredoneze pentru el, de data asta mai tare -
încercând să nu mai audă gândurile lui Jacob, am presupus eu. Fredona
cântecul meu de leagăn şi, în ciuda întrebărilor legate de acest vis şoptit,
m-am adâncit şi mai tare în somn... În visele care aveau mai multă
logică...