Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Hai să mergem să se uite Carlisle la mâna ta înainte să ajungi la
puşcărie, spuse Edward.
Îşi puse braţul în jurul meu şi mă trase spre uşă.
— Bine, am spus eu, sprijinindu-mă de el.
Acum că Edward era cu mine, nu mai eram atât de supărată. Mă
simţeam în siguranţă şi nu mă mai durea mâna atât de tare.
Mergeam pe trotuar când l-am auzit pe Charlie şoptind panicat în
spatele meu:
imediat.
— Ce faci? Eşti nebun?
— Lasă-mă o clipă, Charlie, răspunse Jacob. Nu-ţi face griji, vin
M-am uitat în urmă şi am văzut că Jacob venea după noi, oprindu-
se să închidă uşa în faţa surprinsă şi neliniştită a lui Charlie.
La început Edward îl ignoră, conducându-mă la maşină. Mă ajută să
urc, închise portiera, după care se întoarse pe trotuar cu faţa la Jacob.
Am scos neliniştită capul prin fereastra deschisă. Îl vedeam pe
Charlie în casă, cum trăgea cu ochiul printre draperiile din sufragerie.
Jacob era relaxat, cu braţele încrucişate la piept, dar muşchii fălcii îi
erau încordaţi.
Edward vorbi pe un ton atât de paşnic şi politicos, lucru care, în
mod ciudat, îi făcea cuvintele să pară uşor mai ameninţătoare.
Bella.
— Nu am de gând să te ucid, pentru că lucrul acesta ar supăra-o pe
— Nu ştiu ce să spun, am mormăit eu.
Edward se întoarse uşor să-mi zâmbească rapid. Faţa îi era calmă.
— Te-ar deranja mâine-dimineaţă, spuse el, mângâindu-mi obrazul
cu degetele. Apoi se întoarse către Jacob. Dar dacă îi mai faci rău
vreodată - şi nu-mi pasă a cui a fost vina, nu-mi pasă dacă se împiedică
pur şi simplu sau dacă îi cade un meteorit din cer în cap - dacă mi-o dai
înapoi într-o condiţie mai puţin perfectă decât ţi-am lăsat-o, vei alerga
cu doar trei picioare, înţelegi, corcitură?
Jacob îşi dădu ochii peste cap.
— Cine crezi că mai vine aici? am bombănit eu. Edward continuă ca
şi cum nu m-ar fi auzit: