Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

În timp ce ei doi se ciovndăneau, eu m-am încălzit puţin şi nu mai
dârdâiam aşa tare.
— Gata, spuse Jacob mulţumit. Te simţi mai bine? În sfârşit am
putut să vorbesc clar:
— Da.
— Buzele îţi sunt încă albastre, observă el. Vrei să le încălzesc şi pe
ele? Tot ce trebuie să faci este să ceri.
Edward oftă greu.
— Fii cuminte, am bombănit eu, lipindu-mi faţa de umărul lui.
Tresări din nou când pielea mea rece o atinse pe a lui, iar eu am
zâmbit mulţumită că-mi luam revanşa.
Îmi era deja cald şi confortabil în sacul de dormit. Căldura corpului
lui Jacob părea să mă învăluie din toate părţile -poate şi pentru că el
ocupa atât de mult loc. Mi-am scos ghetele şi mi-am lipit degetele de la
picioare de picioarele lui. El tresări uşor, după care îşi aplecă faţa să-şi
lipească obrazul de urechea mea amorţită.
Am observat că pielea lui Jacob avea un miros de lemn şi de mosc -
se potrivea cu decorul, aici în mijlocul pădurii. Era plăcut. M-am întrebat
dacă cei din familia Cullen şi membrii rezervaţiei Quileute nu-şi
suportau unii altora mirosul din cauza prejudecăţilor. Mie mi se părea că
toată lumea mirosea bine.
Furtuna urla afară ca un animal care ne asalta cortul, dar acum nu
mai eram îngrijorată. Jacob nu mai era în frig şi, cu ocazia asta, nici eu.
În plus, eram pur şi simplu prea epuizată să-mi mai fac griji cu privire la
ceva - eram obosită de la stat trează atât de târziu şi mă durea corpul de
la atâtea frisoane. Trupul mi se relaxa uşor pe măsură ce mă dezgheţam,
după care deveni amorţit.
— Jake? am murmurat eu somnoroasă. Pot să te întreb ceva? Nu
vreau să fiu ticăloasă, dar sunt de-a dreptul curioasă.
Erau aceleaşi cuvinte pe care le folosise şi el în bucătărie la mine...
Oare cu cât timp în urmă?