Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Sau a lui Jane... spuse Alice. Au amândoi resurse să trimită un
chip necunoscut...
Edward se uită urât.
– Şi motivaţia.
– Şi totuşi, nu are logică, spuse Esme. Dacă avea de gând cineva să o
aştepte pe Bella, Alice ar fi văzut. El - sau ea - nu avea nici o intenţie să-i
facă rău Bellei. Sau lui Charlie, spre exemplu.
M-am cutremurat la auzul numelui tatălui meu.
– Totul va fi bine, Bella, murmuri Esme, mângâindu-mă pe păr.
– Dar care si fi fost scopul atunci? medita Carlisle.
– Să vadă dacă mai sunt om? am presupus eu.
– Posibil, spuse Carlisle.
Rosalie oftă îndeajuns de tare să o pot auzi. Se dezgheţase, iar
chipul i se întoarse expectativ spre bucătărie. Pe de altă parte, Edward
arăta descurajat.
lui.
Emmett dădu buzna prin uşa de la bucătărie cu Jasper pe urmele
– Plecat demult, de ore întregi, anunţă Emmett, dezamăgit. Am
prins urma. A luat-o spre sud, apoi a dispărut pe autostradă, îl aştepta o
maşină.
– Ghinion, mormăi Edward. Dacă s-a dus spre vest... ei bine, n-ar
strica dacă s-ar face şi câinii aceia utili.
Carlisle.
Am tresărit şi Esme m-a mângâiat pe umăr. Jasper se uită la
– Nici unul din noi nu l-a recunoscut. Dar uite.
Îi întinse lui Carlisle ceva verde şi boţit. Am văzut indiciul trecând
din mână în mână şi mi-am dat seama că era o frunză de ferigă.
întâlnit.
– Poate ştii tu mirosul, zise Jasper.
– Nu, spuse Carlisle. Nu e cunoscut. Nu e al cuiva pe care să-l mai fi
– Poate că ne uităm din unghiul greşit. Poate că este o
coincidenţă... începu Esme, dar se opri când văzu feţele neîncrezătoare
ale celorlalţi. Nu mă refer la o coincidenţă în sensul că un străin s-a
întâmplat să aleagă la întâmplare casa Bellei pentru a o vizita. Vreau să