Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

prietenii mei erau în siguranţă. Victoria nu se mai întorcea niciodată
după mine. Se terminase. Aveam să fim bine cu toţii.
derutată.
Dar nu puteam să mă bucur încă de veştile bune cât eram încă
— Spune-mi de ce, am insistat eu. De ce credeai că mă tem de tine?
— Iartă-mă, spuse el, cerându-şi iar scuze. Pentru ce? Habar nu
aveam. Atât de rău. Nu voiam să vezi asta. Nu voiam să mă vezi în
postura asta. Ştiu că probabil te-am îngrozit.
A trebuit să mă gândesc la asta un minut, la felul ezitant în care se
apropiase de mine cu mâinile în aer. Ca şi cum aveam să fug dacă el se
mişca prea repede...
mă sperii?
spontană.
— Serios? am întrebat eu într-un târziu. Tu... ce? Ai crezut că ai să
Am pufnit. Pufnitul era bun - acoperă tremurul vocii, pare
El îşi puse o mână sub bărbia mea şi-mi ridică privirea să-mi
citească faţa.
— Bella, eu tocmai - ezită, după care se chinui să rostească - tocmai
am decapitat şi dezmembrat o creatură conştientă la nici douăzeci de
metri de tine. Nu te deranjează asta?
Se încruntă.
Am ridicat din umeri. Şi ridicatul din umeri era bun. Foarte blazat.
— Nu chiar. Nu mă temeam decât de faptul că tu şi cu Seth puteaţi
să fiţi răniţi. Am vrut să ajut, dar nu prea aveam cum...
Expresia lui brusc lividă mă făcu să amuţesc.
— Da, spus el pe un ton tăios. Micuţa ta ispravă cu piatra. Ştii că
aproape mi-ai provocat un atac de cord cu chestia aia? Nu că asta ar fi
uşor.
Nu am putut vorbi din cauza privirii lui furioase.
— Am vrut să ajut... Seth era rănit...
— Seth doar se prefăcea că e rănit, Bella. Era un truc. Şi apoi tu... !