Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

ninsoare uşoară, lăsând în urma mea o dâră de sânge. Un înger iluzoriu
cu o rochie lungă şi albă îmi urmărea drumul cu ochii plini de ură.
A doua zi dimineaţă Alice m-a dus la şcoală în timp ce eu priveam
îmbufnată prin parbriz. Simţeam că dormisem prea puţin, motiv pentru
care eram şi mai supărată de ce păţisem.
– În seara asta mergem în Olympia, îmi promise ea. O să fie
distractiv, nu?
– De ce nu mă închizi pur şi simplu în subsol? i-am sugerat eu. Ia
nu mai încerca să-mi faci închisoarea mai plăcută!
Alice se încruntă.
– O să-mi ia Porsche-ul înapoi. Nu fac o treabă foarte bună. Se
presupune că ar trebui să te distrezi.
– Nu e vina ta, am mormăit eu. Nu-mi venea să cred că într-adevăr
mă simţeam vinovată. Ne vedem la prânz.
M-am târât spre ora de engleză. Fără Edward, ziua asta avea să fie
de nesuportat. Am stat îmbufnată în timpul primei ore, ştiind prea bine
că atitudinea mea nu ajuta la nimic.
Când a sunat de ieşire, m-am ridicat fără prea mult entuziasm. Mike
era la uşă şi mi-o ţinea deschisă.
– Edward face drumeţii weekendul acesta? întrebă el din politeţe în
timp ce mergeam prin ploaia uşoară.
– Mda.
mai spere?
– Vrei să ieşim împreună în seara asta? De unde mai avea energie să
– Nu pot. Mă duc la o petrecere în pijamale, am mormăit eu. Se uită
ciudat la mine în timp ce îmi analiză dispoziţia.
– La cine... ?
Întrebarea lui Mike fu întreruptă atunci când un huruit puternic se
auzi din spatele nostru în parcare. Toată lumea de pe trotuar se întoarse
să se uite, holbându-se uimită când motocicleta neagră şi zgomotoasă
scârţâi până când se opri la marginea trotuarului, cu motorul încă
huruind.
Jacob îmi făcu agitat cu mâna.