Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Nu am crezut că va veni ziua în care aş fi dispus să pun pariu cu
tine, Alice, dar a venit.
Ea chicoti, râsul ei sunând ca un clopoţel.
— Deci, ai de gând să-mi arăţi inelul?
M-am strâmbat speriată când mi-a apucat mâna stângă şi apoi a
lăsat-o jos la fel de repede.
— Hm. L-am văzut cum ţi l-a pus... Am pierdut ceva? întrebă ea. Se
concentră o jumătate de secundă încruntându-şi sprâncenele, înainte să-
şi răspundă la propria întrebare. Nu. Nunta este încă valabilă.
— Bella are o problemă cu bijuteriile, îi explică Edward.
— Ce mai contează un diamant în plus? Presupun că inelul are
multe diamante, dar ce vreau să spun că deja ţi-a pus...
— Gata, Alice! i-o tăie Edward imediat. Cum se uita la ea... părea un
vampir din nou. Ne grăbim.
— Nu înţeleg. Ce diamante? am întrebat eu.
— Vorbim mai târziu, spuse Alice. Edward are dreptate - Ar fi
timpul să plecaţi. Aveţi o capcană de pus şi de instalat tabăra înainte de
furtună. Se încruntă, expresia ei fiind neliniştita aproape speriată. Să nu-
ţi uiţi haina, Bella. Pare... groaznic de frig.
— Am luat-o eu deja, o asigură Edward.
— Să aveţi o noapte frumoasă, ne spuse ea când am plecat. Am
făcut de două ori mai mult timp până în poiană decât de obicei; Edward a
ocolit mult, asigurându-se că mirosul meu nu e nicăieri în apropiere de
urma pe care Jacob o va ascunde mai târziu. Mă duse în braţe, cu
rucsacul burduşit la locul obişnuit.
Se opri la capătul cel mai îndepărtat al poienei şi mă puse jos.
— Aşa. Mergi pur şi simplu spre nord ca să-i derutăm şi atinge cât
mai multe lucruri. Alice mi-a descris destul de clar calea lor, aşa că nu va
dura mult până să ne intersectăm cu ea.
— La nord?
Zâmbi şi îmi arătă direcţia corectă.