Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Nu prea grozav, murmură el. Dar mă pot stăpâni. Îmi pare rău că
m-am pierdut cu firea atunci.
— E vina mea. Ar fi trebuit să aştept.
— Nu, mă contrazise el. Era ceva ce trebuia să ştiu. Nu pot să cred
că nu mi-am dat seama!
— Ai multe pe cap!
— Şi tu nu?
Mă sărută din nou încă o dată, nelăsându-mă să răspund. Se retrase
după doar o secundă.
— Vine Charlie.
— Îi zic să mă lase la tine.
— Sunt pe urmele voastre.
— Chiar nu e nevoie, am încercat eu să spun, dar plecase deja.
— Bella? mă strigă Charlie din pragul restaurantului, chinuindu-se
să vadă prin întuneric.
— Aici sunt.
Charlie veni agale spre maşină, mormăind ceva despre nerăbdare.
— Deci, cum te simţi? mă întrebă el în timp ce conducea spre nord
pe autostradă. E o zi mare.
chicoti.
— Mă simt bine, am minţit eu. El râse, citindu-mă cu uşurinţă.
— Eşti îngrijorată cu privire la petrecere? ghici el.
— Mda, am minţit eu din nou. De data asta nu a mai observat.
— Nu ai fost niciodată o petrecăreaţă.
— Mă întreb de unde am moştenit asta, am murmurat eu. Charlie
— Ei bine, arăţi foarte drăguţ. Păcat că nu mi-a trecut prin cap să-ţi
iau şi eu ceva. Iartă-mă.
ar trebui.
— Nu te prosti, tată.
— Nu mă prostesc. Simt că nu fac întotdeauna pentru tine atât cat
— E ridicol. Te descurci de minune. Eşti cel mai bun tată din lume.
Şi... Nu era uşor să vorbeşti despre sentimente cu Charlie, dar am
perseverat după ce mi-am dres glasul. Şi chiar mă bucur că am venit să
locuiesc cu tine, tată. A fost cea mai bună idee pe care am avut-o