Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

în casă.
— Intră, Bella, spuse Billy.
Huruitul camionetei mele era uşor de recunoscut. Am intrat singură
— Hei, Billy. E treaz? am întrebat eu.
— S-a trezit cam acum jumătate de oră, chiar înainte să plece
doctorul. Intră. Cred că te aşteaptă.
Am tresărit şi am tras adânc aer în piept.
— Mersi.
Am ezitat când să intru în camera lui Jacob, neştiind dacă să bat sau
nu. Am decis să trag cu ochiul întâi, sperând - aşa laşă cum eram - că
poate adormise la loc. Simţeam că mi-ar prinde bine vreo câteva minute
în plus.
Am întredeschis uşa şi m-am aplecat ezitantă înăuntru.
Jacob mă aştepta. Chipul lui nu mai oglindea istovire şi tristeţe.
Nici nu a clipit văzându-mă în prag. M-a privit liniştit.
Îmi era greu să mă uit la faţa lui, ştiind că-l iubeam. Era mult mai
diferit decât aş fi crezut. M-am întrebat dacă pentru el fusese mereu atât
de greu, în tot acest timp.
Din fericire, cineva îl acoperise cu o pătură. Am răsuflat uşurată că
nu a trebuit să văd cât de rău fusese rănit.
Am intrat şi am închis uşa în linişte în urma mea.
— Bună, Jake, am murmurat eu.
El nu-mi răspunse la început. Se uită la faţa mea pentru un moment
lung. Apoi, cu ceva efort, schiţă un zâmbet uşor sarcastic.
— Mda, m-am gândit eu că va fi aşa. Oftă. Azi lucrurile au mers în
mod clar prost. Mai întâi aleg locul nepotrivit, pierd cea mai bună luptă
şi Seth culege toţi laurii. Apoi Leah se poartă prosteşte în încercarea de a
dovedi că este la fel de dură ca şi noi, iar eu trebuie să fiu prostul care o
salvează. Şi acum asta. Îşi flutură mâna stângă către mine când am ezitat
la uşă.
— Cum te simţi? am mormăit eu. Ce întrebare stupidă!