Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Din nou Jacob era la bustul gol, purtând doar o pereche de blugi
vechi tăiaţi. Mă întrebam în sinea mea dacă era atât de mândru de
muşchii lui noi încât nu suporta să-i acopere. Trebuia să recunosc, erau
impresionanţi - dar nu l-am considerat niciodată ca fiind încrezut.
– Vreau să spun, nu mai răceşti acum, dar totuşi, i-am zis eu. Îşi
trecu o mână prin părul ud; îi venea în ochi.
– E mai uşor, îmi explică el.
– Ce e mai uşor? Zâmbi binevoitor.
– E destul de enervant să am şi pantalonii cu mine, nu mai zic de o
ţinută întreagă. Ce sunt eu, măgar de povară?
evident.
M-am încruntat.
– Ce vrei să spui, Jacob?
Se uită la mine cu superioritate, ca şi cum îmi scăpa un lucru
– Hainele mele nu apar şi dispar de câte ori mă transform -trebuie
să le iau cu mine în timp ce alerg. Îmi cer scuze că îmi fac viaţa mai
uşoară.
M-am schimbat la faţă.
– Bănuiesc că nu m-am gândit la asta, am bombănit eu.
El râse şi arătă spre o curea neagră de piele, subţire ca o aţă, care
era înfăşurată de trei ori mai jos în jurul gleznei lui, ca o brăţară. Nu
observasem până acum că şi picioarele îi erau goale.
în gură.
– E mai mult decât un moft vestimentar - e aiurea rău să cari blugii
Nu ştiam ce să răspund la asta. El rânji.
– Te deranjează că sunt gol pe jumătate?
– Nu.
Jacob râse din nou, iar eu i-am întors spatele să mă ocup de vase.
Speram ca el să fi observat că roşisem din cauză că mă simţeam ruşinată
de cât de prostuţă am putut să fiu, iar nu din pricina întrebării lui.
– Păi, presupun că ar trebui să mă apuc de treabă. Oftă. Nu aş vrea
să-i dau vreo scuză să spună că trag de timp.
– Jacob, nu e treaba ta să... Ridică o mână şi mă întrerupse.