Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Tu-ţi permiţi să ai răbdare, îi spuse Jasper. Şi Bella ar trebui să
înţeleagă asta. E una de-a noastră de-acum.
Cuvintele lui mă luară prin surprindere. Intrasem foarte puţin în
contact cu Jasper, mai ales de la ultima mea aniversare când încercase să
mă omoare, şi nu ştiam că avea părerea aceasta în ceea ce mă priveşte.
— Cât de multe ştii tu despre mine, Bella? mă întrebă Jasper.
Emmett oftă teatral şi se trânti pe canapea să aştepte, făcând pe
nerăbdătorul.
— Nu prea multe, am recunoscut eu.
Jasper îşi întoarse ochii spre Edward, care se uită în sus să-i
întâlnească privirea.
— Nu, îi răspunse Edward la gând. Sunt sigur că înţelegi de ce nu i-
am spus povestea aceea. Dar presupun că acum trebuie să o audă.
Jasper încuviinţa gânditor din cap, după care începu să-şi suflece
mâneca puloverului lui alb.
M-am uitat la el curioasă şi derutată, încercând să-mi dau seama ce
făcea. Îşi puse încheietura sub marginea abajurului de lângă el, aproape
de lumina becului gol şi-şi pipăi cu degetul un semn în formă de
semilună ieşit în relief de pe pielea lui palidă.
familiară.
ca a mea.
Îmi luă un minut să înţeleg de ce forma mi se părea ciudat de
— Oh, am icnit eu, dumirindu-mă brusc. Jasper, ai o cicatrice exact
Mi-am întins mâna, semiluna mea argintie fiind mai proeminentă
pe pielea mea crem decât pe cea de alabastru a lui. Jacob zâmbi slab.
— Am multe cicatrice ca a ta, Bella.
Chipul lui Jasper era indescifrabil în timp ce ridică mâneca
puloverului lui subţire mai sus pe braţ. La început, ochii mei nu au putut
distinge textura pielii lui. Semiluni curbate se întrepătrundeau într-un
model bogat pus în evidenţă de strălucirea puternică a lămpii de lângă el,
care prin jocul de umbre format scotea modelul uşor în relief. Apoi mi-
am dat seama că tiparul era făcut din semiluni individuale ca aceea de pe
încheietura lui... sau cea de pe mâna mea.
M-am uitat înapoi la unica mea cicatrice mică - şi mi-am amintit de