Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Spune-mi doar că eşti prevăzătoare, mă rugă Charlie, dorindu-şi
evident să-l înghită pământul cu totul.
— Nu-ţi face griji, tată, lucrurile nu stau chiar aşa.
— Nu că n-aş avea încredere în tine, Bella, dar ştiu că nu vrei să-mi
spui aşa ceva şi ştii că nici eu nu vreau cu adevărat să aud. Voi încerca să
fiu deschis la minte totuşi. Ştiu că vremurile s-au mai schimbat.
Am râs ciudat.
— Poate că timpurile s-au schimbat, am spus, prevăzătoare, dar
Edward este de modă veche. Nu ai de ce să-ţi faci griji.
Charlie oftă.
— Sunt convins, mormăi el.
— Of! am suspinat eu. Tare mi-aş fi dorit să nu mă pui să spun
chestia asta cu voce tare, tată. Serios. Dar... sunt... virgină şi nu am
planuri imediate să schimb statutul acesta.
Ne-am făcut amândoi mici de ruşine, dar apoi faţa lui Charlie se
mai lumină. Părea să mă creadă.
— Pot să mă duc la culcare acum? Te rog.
— Imediat, spuse el.
— Ah, te rog, tată? Te implor.
— Partea jenantă s~a terminat, promit, mă asigură el.
I-am aruncat o privire şi am fost recunoscătoare să văd că părea
mult mai liniştit, iar faţa lui îşi revenise la culoarea obişnuită. Se adânci
la loc pe canapea, răsuflând uşurat că trecuse de discursul despre sex.
— Acum ce mai este?
— Voiam doar să ştiu cum mai merge cu echilibrul.
— Oh. Bine, cred. Mi-am făcut planuri cu Angela azi. O ajut să-şi
scrie invitaţiile pentru cursul festiv. Doar noi fetele.
— Frumos. Şi cu Jake?
Am oftat.
— Nu am reuşit să rezolv problema asta, tată.
— Încearcă, Bella. Ştiu că vei face ceea ce trebuie. Eşti un om bun.
Super. Deci dacă nu reuşeam să-mi rezolv problemele cu Jacob
eram un om rău? Lovitură sub centură.
— Sigur, sigur, am fost eu de acord.