Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Jake, nu e bine deloc! Ai nevoie de somn. Eu o să fiu bine.
— Nu e mare lucru. Ochii lui deveniră brusc mai alerţi. Hei, ai mai
aflat cine a fost în camera ta? Ştii ceva nou?
închidă.
I-am ignorat a doua întrebare.
— Nu, nu am aflat nimic despre... ăăă... oaspetele meu.
— Atunci să fiu prin preajmă, spuse el cu ochii aproape să se
— Jake... am început eu să mă plâng.
— Hei, măcar atât pot să fac şi eu - ţi-am oferit servitute eternă,
mai ţii minte? Sunt sclavul tău pe viaţă.
— Dar eu nu vreau nici un sclav! Nu deschise ochii.
— Dar ce vrei, Bella?
— ÎI vreau pe prietenul meu Jacob - şi nu-l vreau pe jumătate mort,
rănit în cine ştie ce încercare nechibzuită...
Mi-o tăie din scurt:
— Priveşte lucrurile astfel - sper să pot da de un vampir pe care am
voie să-l ucid, OK?
Nu am răspuns. Se uită la mine, aşteptându-mi reacţia.
— Glumesc, Bella. M-am uitat la televizor.
— Deci, ai ceva planuri speciale pe săptămâna viitoare? E
absolvirea. Uau! Eveniment important.
Vocea îi deveni inexpresivă, aproape tărăgănată şi arăta de-a
dreptul istovit când ochii i se închiseră din nou - de data asta nu de
epuizare, ci pentru că nu era de acord cu ce avea să se întâmple şi de
negare. Mi-am dat seama că absolvirea încă mai avea o semnificaţie
oribilă pentru el, deşi intenţiile mele fuseseră acum dejucate.
— Nu am planuri speciale, am spus eu cu grijă, sperând că îl vor
linişti asigurările mele fără să-mi ceară alte explicaţii. Nu voiam să
vorbesc despre asta acum. Pe de o parte, nu aveam poftă acum de o
discuţie dificilă. Pe de altă parte, ştiam că-mi va ghici imediat
frământările. Păi, am o petrecere de absolvire. A mea. Am scos un
zgomot dezgustat. Alice iubeşte petrecerile şi a invitat tot oraşul acasă la
ea în noaptea aia. Va fi groaznic.
Deschise ochii când am început să vorbesc şi un zâmbet uşurat îi