Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Charlie îşi împinse scaunul de la masă şi se întinse când se ridică în
picioare. Îşi duse farfuria la chiuvetă, dar înainte să dea drumul la apă să
o clătească se opri să-mi arunce un plic gros.
Scrisoarea alunecă pe masă şi se lovi de cotul meu.
— Ăăă, mersi, am mormăit eu, derutată de insistenţa lui. Apoi am
văzut adresa expeditorului - scrisoarea era de la Universitatea din Alaska
de Sud-Est. Ce repede au răspuns! Presupun că am ratat data limită şi la
asta.
el.
federală.
acceptare.
Charlie chicoti.
Am întors plicul pe partea cealaltă şi apoi am ridicat privirea spre
— Eram curios.
— Sunt şocată, domnule şef de poliţie. Aţi comis o infracţiune
— Oh, citeşte-o şi gata.
Am scos scrisoarea şi un program de cursuri împăturit.
— Felicitări, spuse el înainte să apuc să citesc ceva. Prima ta
— Mersi, tată.
— Ar trebui să vorbim despre taxa de şcolarizare. Am şi eu ceva
bani puşi deoparte...
— Hei, hei, nici să n-aud. Nu mă ating de fondul tău de pensionare,
tată. Am şi eu fondul meu pentru facultate.
Sau ce mai rămăsese din el - şi nu fusese mare lucru nici la început.
Charlie se încruntă.
— Unele dintre locurile astea sunt destul de scumpe, Bells. Vreau să
te ajut. Nu trebuie să te duci tocmai în Alaska doar fiindcă e mai ieftin.
Nu era mai ieftin, nici pe departe. Dar era foarte departe, iar oraşul
Juneau avea o medie anuală de trei sute douăzeci şi unu de zile ploioase
pe an. Prima era condiţia mea esenţială, iar a doua era a lui Edward.
— M-am ocupat de tot. Şi, în plus, sunt o grămadă de burse acolo. E
uşor să iei împrumuturi.
Speram să nu fie prea evidentă cacealmaua mea. Nu făcusem de fapt
foarte multe cercetări pe tema asta.