Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Edward, eu...
Mă întrerupse cu un sărut rapid.
– Am spus să nu-ţi faci griji. Dar faci ceva pentru mine?
– Ce vrei tu, am promis eu repede.
Se întoarse de la mine şi se aplecă pe partea cealaltă a motocicletei
ca să ia ceva ascuns acolo.
Se întoarse cu un obiect negru şi diform şi cu încă unul care era
roşu şi uşor de identificat.
– Te rog? mă întrebă el, afişând zâmbetul acela ştrengar care mă
făcea mereu să renunţ.
Am luat casca roşie, cântărind-o în mâini.
– O să arăt stupid.
– Ba nu, ai să arăţi inteligent. Suficient de inteligentă încât să nu îţi
faci rău. Azvârli chestia aceea neagră peste umăr -indiferent ce era - şi
îmi luă faţa în mâini. Fără tine nu aş putea trăi. Ai putea să ai grijă de
tine.
– OK, bine. Care este celălalt lucru? am întrebat eu suspicioasă.
El râse şi scoase afară o jachetă căptuşită.
– E o jachetă de mers cu motocicleta. Am auzit că e destul de
deranjant curentul la drum; nu că aş avea eu de unde să ştiu.
Mi-o întinse. Am oftat profund şi mi-am tras părul la spate ca să-l
bag sub cască. Apoi mi-am introdus mâinile prin mânecile jachetei. El
îmi trase fermoarul cu un zâmbet pe buze şi făcu un pas înapoi.
Mă simţeam umflată.
– Fii sincer, cât de hidos arăt?
Mai făcu un pas în spate şi-şi ţuguie buzele.
– Aşa de rău, nu? am bombănit eu.
– Nu, nu, Bella. Sincer să fiu... Căuta cuvântul potrivit. Arăţi... sexy.
Am râs cu zgomot.
– Sigur că da.
– Foarte sexy, de fapt.
– Spui asta doar ca să le port, am spus eu. Dar e în regulă. Ai
dreptate, e mai inteligent.
Mă cuprinse în braţe şi mă strânse la pieptul lui.