Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Alice - unde e?
— A fugit imediat ce şi-a luat diploma.
Vocea lui avea un alt ton. Mi-am ridicat ochii să-i văd expresia
nedumerită, în timp ce privea ţintă spre uşa sălii de sport şi am luat o
decizie bruscă - la care ar fi fost cazul să mă gândesc de două ori, dar
rareori făceam asta.
— Îţi faci griji cu privire la Alice? am întrebat eu.
— Ăăăă...
Nu voia să-mi răspundă la întrebare.
— La ce se gândea, oricum? Ca să te ţină departe de gândurile ei.
Mă străfulgeră cu privirea, ochii lui îngustându-se suspicioşi.
— Traducea Imnul de Luptă al Republicii în arabă, dacă tot ai
întrebat. După ce a terminat cu asta, a trecut la limbajul coreean pentru
surdo-muţi.
derutat.
noi.
Am râs cu nervozitate.
— Presupun că aşa ceva chiar i-ar ţine mintea destul de ocupată.
— Tu ştii ce-mi ascunde, mă acuză el.
— Sigur că da, am zâmbit eu slab. Mie mi-a venit ideea. El aşteptă,
M-am uitat în jur, Charlie îşi făcea deja loc prin mulţime să vină la
— Cunoscând-o pe Alice, am şoptit eu în grabă, probabil că va
încerca să-ţi ascundă asta până după petrecere. Dar din moment ce eu
sunt pentru anularea petrecerii - ei bine, să nu-ţi ieşi din minţi indiferent
ce este, da? întotdeauna este bine să ştii cât mai mult posibil. Trebuie să
ajute cumva.
— Despre ce vorbeşti?
Am văzut capul lui Charlie ivindu-se deasupra celorlalte capete în
căutarea mea.
— Doar să fii calm, în regulă?
Încuviinţă o dată din cap, gura lui fiind o linie hotărâtă. I-am
explicat şoptindu-i repede raţionamentul meu.
— Cred că te înşeli că suntem atacaţi din toate părţile. Impresia
mea este că suntem atacaţi dintr-o singură parte... şi de fapt cred că