Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

neputincioasă. Atât de... normală.
Vai!
Se făcu mică de groază la rostirea cuvântului.
— Nu-mi pot imagina cât de groaznic trebuie să fie. Să fii normală?
Ea râse.
— Cel puţin asta compensează pentru ce ţi-a luat hoţul tău
enervant - acum trebuie doar să-mi dau seama ce nu văd în Seattle.
Când a spus cuvintele în ordinea aceea - cele două situaţii în
aceeaşi propoziţie - mi-a picat fisa. Acel ceva care-mi scăpa şi care mă
sâcâia de zile întregi, legătura importantă pe care nu reuşeam să o fac
deveni deodată foarte clară. M-am uitat la ea, faţa fiindu-mi îngheţată cu
expresia pe care o aveam deja.
— Nu ai de gând să o deschizi? întrebă ea.
Alice oftă când eu nu m-am mişcat imediat şi scoase chiar ea
capacul cutiei. Luă ceva din cutie, dar nu m-am putut concentra să-mi
dau seama ce era. Drăguţă, nu crezi? Am ales albastru pentru că ştiu că
lui Edward îi place cel mai tare cum te prinde.
Nu ascultam.
— E tot aia, am şoptit eu.
— Ce este? vru ea să ştie. Nu mai ai nimic de genul acesta. Pentru
numele lui Dumnezeu, ai o singură fustă!
— Nu, Alice! Dă-le încolo de haine şi ascultă-mă!
— Nu-ţi place?
Faţa lui Alice se întunecă de dezamăgire.
— Ascultă, Alice, nu vezi? E tot aia! Vampirul care mi-a intrat în
cameră şi mi-a furat lucrurile are legătură cu vampirii noi din Seattle.
Merg mână în mână!
Hainele îi alunecară printre degete şi căzură înapoi în cutie. Alice
se concentră acum, vocea devenindu-i brusc ascuţită:
— De ce crezi asta?
— Mai ţii minte ce-a spus Edward? Că cineva foloseşte golurile din
viziunile tale pentru a te împiedica să-i vezi pe nou-născuţi? Şi apoi ce ai
spus tu mai înainte, că sincronizarea este prea perfectă - cât de grijuliu a
fost hoţul să nu intre în contact cu nimeni ca şi cum ar fi ştiut că ai fi