Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Alice râse când îşi aduse aminte. Jasper îi zâmbi.
— Ţi-ai întins mâna, iar eu am luat-o fără să mă opresc să mă
gândesc la ceea ce fac. Pentru prima dată de aproape un secol, am simţit
speranţă.
Jasper o luă pe Alice de mână în timp ce vorbi. Alice surâse.
— Eram doar uşurată. Am crezut că n-o să mai apari.
Îşi zâmbiră unul altuia preţ de o clipă îndelungată, după care Jasper
se uită la mine, purtând încă pe faţa expresia aceea blândă.
— Alice mi-a spus că văzuse viaţa lui Carlisle şi a familiei lui. Nu-mi
prea venea să cred că era posibilă o astfel de existenţă. Dar Alice m-a
făcut să fiu optimist. Aşa că am plecat în căutarea lor.
— Şi i-ai şi speriat ca naiba, spuse Edward, dându-şi ochii peste cap
la Jasper înainte să se întoarcă spre mine să-mi explice. Emmett şi cu
mine eram la vânătoare. Apare Jasper plin de cicatrice din luptă, târând-o
după el pe ciudăţica asta - o înghionti în joacă pe Alice - , care îi salută
pe toţi spunându-le pe nume, că ştie totul despre ei şi vrea să ştie în care
cameră se poate muta.
Edward.
aceasta.
Alice şi Jasper râseră armonios, soprană şi bas.
— Când am ajuns acasă, toate lucrurile mele erau în garaj, continuă
Alice ridică din umeri.
— Camera ta avea cea mai bună privelişte. Râseră toţi de data
— Ce poveste frumoasă! am exclamat eu.
Trei perechi de ochi îmi puseră la îndoială sănătatea mintală.
— Mă refer la ultima parte, m-am apărat eu. Finalul fericit cu Alice.
— Alice a schimbat totul, fu Jasper de acord. Acesta este un mediu
în care mă simt bine.
spună.
Dar a trebuit să revenim la grijile noastre.
— O armată, şopti Alice. De ce nu mi-ai spus?
Ceilalţi îşi îndreptară din nou ochii spre Jasper atenţi la ce avea să
— Am crezut că interpretez semnele greşit. Pentru că unde este
motivul? De ce ar crea cineva o armată în Seattle? Nu există precedente