Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

alăture haitei de bărbaţi-lupi. Aceştia au început să îmbătrânească din
nou, iar tribul a descoperit că oamenii-lupi puteau îmbătrâni ca toţi
oamenii dacă renunţă la spiritele lor de lupi. Taha Aki trăise încât să
vadă trei generaţii îmbătrânind. Se căsătorise cu o a treia soţie după
moartea primelor două şi a găsit în ea sufletul lui pereche. Deşi le iubise
şi pe celelalte, cu aceasta era diferit. A decis să renunţe la spiritul lui de
lup pentru a putea muri odată cu ea. Aşa am căpătat noi puterea aceasta,
dar povestea nu se sfârşeşte aici...
Billy se uită spre Bătrânul Quil Ateara, care se foi în scaun
îndreptându-şi umerii căzuţi. Billy luă o gură dintr-o sticlă de apă şi-şi
şterse fruntea. Stiloul lui Emily nu ezită nici o clipă în timp ce scria cu
fervoare pe hârtie.
— Aceasta a fost povestea războinicilor spiritului, începu Bătrânul
Quil cu vocea lui subţire de tenor. Aceasta este povestea sacrificiului
celei de-a treia neveste. Cu mulţi ani după ce Taha Aki a renunţat la
spiritul lui de lup, când era un om bătrân, au început să fie probleme în
nord cu tribul Makah. Mai multe femei tinere din tribul lor dispăruseră şi
ei au dat vina pe lupii din vecinătate, de care se temeau şi în care nu
aveau încredere. Oamenii-lup încă îşi puteau citi unii altora gândurile
atunci când erau lupi, la fel ca strămoşii lor când erau spirite. Şi iau că
nici unul dintre ei nu era de vină. Taha Aki a încercat să facă pace cu
şeful Makah, dar exista mult prea multă teamă. Taha Aki nu voia să se
confrunte cu vreun război. Nu mai era războinic să-şi conducă oamenii.
L-a însărcinat pe fiul lui lup cel mai mare, Taha Wi, să găsească
adevăraţii vinovaţi înainte să înceapă ostilităţile. Taha i-a condus pe
ceilalţi cinci lupi din haita sa într-o misiune de căutare prin munţi, în
încercarea de a găsi vreo urmă de fetele dispărute din tribul Makah. Au
dat peste ceva ce n-au mai întâlnit niciodată - un miros ciudat, dulce în
pădure, care le ardea nasurile atât de tare încât îi durea.
M-am înghesuit mai aproape de Jacob. Am văzut cum colţul gurii i
se mişcă de amuzament şi-şi strânse mai tare braţul în jurul meu.
— Nu ştiau ce creatură putea lăsa aşa un miros, dar s-au luat după
ea, continuă Bătrânul Quil.
Vocea lui tremurătoare nu era la fel de maiestuoasă ca a lui Billy,