Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Te rog, Bella, şopti el.
M-am uitat în ochii lui aurii care se înflăcăraseră deodată.
— Ce mă rogi?
— Te rog, pentru mine. Te rog să te străduieşti să eviţi pericolele. O
să fac şi eu tot ce-mi stă în putinţă, dar ţi-aş fi recunoscător dacă m-ai
ajuta şi tu un pic.
— O să mă străduiesc, am murmurat eu.
— Tu chiar ai idee cât de importantă eşti pentru mine? Ştii cumva
cât de mult te iubesc? Mă strânse la pieptul lui tare, ţinându-mi capul
sub bărbia lui.
meu.
Mi-am apăsat buzele pe gâtul lui rece ca gheaţa.
— Ştiu cât de mult te iubesc eu pe tine, am răspuns eu.
— Compari un copac mic cu o pădure întreagă.
Mi-am dat ochii peste cap, dar el nu avu cum să mă vadă.
— Imposibil.
Mă sărută pe creştetul capului şi oftă.
— Fără vârcolaci.
— Nu accept aşa ceva. Trebuie să-l văd pe Jacob.
— Atunci va trebui să te opresc eu.
Părea nemaipomenit de încrezător că asta nu va fi o problemă.
Eram sigură că avea dreptate.
— Mai vedem noi asta, am bravat eu. Oricum, încă este prietenul
Simţeam biletul de la Jacob la mine în buzunar ca şi cum ar fi
cântărit deodată cinci kilograme. Auzeam cuvintele rostite de vocea lui şi
părea să fie de acord cu Edward - ceva ce nu s-ar întâmpla niciodată în
realitate.
Asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Iartă-mă.