Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Eram pe punctul de a spune „mersi, dar nu, mersi”. La urma urmei,
erau mult prea multe secrete pe care trebuia să le păstrez. Chiar nu-mi
puteam discuta problemele cu o fiinţă umană. Era împotriva regulilor.
Şi totuşi, cu o intensitate bruscă şi ciudată, exact asta îmi venea să
fac. Voiam să vorbesc cu o prietenă normală şi umană. Voiam să mă
plâng puţin, ca orice altă adolescentă. Voiam ca problemele mele să fie
atât de simple. Ar fi fost, de asemenea, bine să am şi pe cineva din afara
lumii acesteia de vampiri şi vârcolaci pentru a da o părere obiectivă.
Cineva neimplicat.
– O să-mi văd de treaba mea, îmi promise Angela, zâmbind în jos la
adresa la care lucra.
– Nu, am spus eu. Ai dreptate. Sunt neliniştită. Este vorba despre...
despre Edward.
– Ce s-a întâmplat?
Era atât de uşor să stau de vorbă cu Angela! Când punea o întrebare
de genul acesta eram sigură că nu era doar teribil de curioasă sau în
căutate de bârfe ca Jessica. Chiar îi păsa că eram supărată.
– Păi, e supărat pe mine.
– E greu de crezut, spuse ea. De ce e supărat pe tine? Am oftat.
– Îţi mai aduci aminte de Jacob Black?
– Aha, spuse ea.
– Mda.
– E gelos. Nu, nu gelos... Ar fi trebuit să-mi ţin gura. Nu era nici o
cale să-i explic cum trebuie. Abia acum îmi dădeam seama cât de mult
tânjeam după o conversaţie cu un om. Edward crede că Jacob este... o
influenţă negativă, cred. Oarecum... periculos. Ştii în câte necazuri m-am
băgat în ultimele luni... E ridicol totuşi.
Am fost surprinsă să o văd pe Angela scuturându-şi capul.
– Ce? am întrebat eu.
– Bella, am văzut cum te priveşte Jacob Black. Pariez că adevărata
problemă este gelozia.
– Nu e aşa cu Jacob.
– Poate nu pentru tine. Dar pentru Jacob... M-am încruntat.
– Jacob ştie ce simt. I-am spus totul.