Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Încă mai radia de uşurare. Numai mie îmi păsa dacă Jacob şi
prietenii lui aveau să fie răniţi. Nici măcar lui Jacob şi prietenilor lui nu
le păsa. Mai ales lor.
Îşi dădea seama că eram pe punctul să adorm.
— Ascultă-mă, Bella. Va fi uşor. Nou-născuţii vor fi complet luaţi
prin surprindere. Habar nu au de existenţa lupilor, aşa cum nu ştiai nici
tu la început. Am văzut cum se comportă în grup, din câte îşi aminteşte
Jasper. Sunt ferm convins că tehnicile de vânătoare ale vârcolacilor vor
funcţiona fără cusur în lupta cu nou-născuţii. Şi, dacă reuşim să-i
despărţim şi să-i derutăm, nici n-o să avem toţi ce să facem. Cineva va
trebui să stea pe tuşă, mă tachina el.
— Floare la ureche, am murmurat eu cu glasul stins pe pieptul lui.
— Şşşş, îmi mângâie el obrazul. Vei vedea. Nu-ţi face griji acum.
Începu să fredoneze cântecul meu de leagăn preferat, dar, pentru
prima dată, nu reuşi să mă calmeze.
Oamenii - mă rog, vampirii şi vârcolacii, dar totuşi - oamenii pe
care-i iubeam urmau să fie răniţi. Răniţi din cauza mea. Din nou. Mi-aş fi
dorit ca ghinionul meu să se manifeste cu vârf şi îndesat. Îmi venea să
strig spre cerul liber: Pe mine mă vreţi - sunt aici! Doar eu!
Nu am adormit. Minutele trecură cu repeziciune spre surprinderea
mea, eu fiind încă în alertă şi tensionată când Edward ne ridică pe
amândoi.
— Eşti sigură că nu vrei să stai şi să dormi?
I-am aruncat o privire tăioasă.
El oftă şi mă ridică în braţe înainte să sară de la fereastra mea.
Alergă prin pădurea neagră şi liniştită cu mine în spate şi chiar şi în
goana lui mai simţeam exaltarea. Alerga aşa cum făcea când eram doar
noi doi, doar de plăcere, doar de dragul de a simţi vântul în părul lui. Era
genul acela de lucru care, în vremuri mai puţin tulburi, m-ar fi făcut
fericită.
Când am ajuns la câmpul mare şi deschis, familia lui era deja acolo,