Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

lăsarea întunericului. Am rămas doar suficient de mult să mă asigur că
tot grupul se afla în siguranţă. Imediat ce am terminat asta, mi-am luat
un cal odihnit şi m-am îndreptat înapoi spre Galveston. Nu era vreme de
odihnă. La doar un kilometru şi jumătate în afara oraşului, am dat peste
trei femei care mergeau pe jos. Am presupus că s-au rătăcit şi am
descălecat să le ofer ajutorul meu. Dar când le-am văzut feţele în lumina
slabă a lunii, am rămas mut de uimire. Erau, fără nici o îndoială, cele mai
frumoase femei pe care le văzusem vreodată. Îmi amintesc că m-a uimit
cât de palidă le era pielea. Până şi fata brunetă mai mică, ale cărei
trăsături erau în mod clar mexicane, avea chipul ca de porţelan în lumina
lunii. Toate păreau tinere, suficient de tinere încât să fie numite fete.
Ştiam că nu erau membri pierduţi ai grupului nostru. Mi-aş fi
amintit de ele. „A rămas fără grai”, a spus fata cea mai înaltă cu o voce
minunată fi delicată - suna ca nişte clopoţei în bătaia vântului. Avea
părul blond şi pielea albă ca zăpada. Cealaltă era şi mai blondă şi cu
pielea la fel de albă precum creta. Avea chipul ca al unui înger, S-a
aplecat spre mine cu ochii pe jumătate închişi şi a tras adânc aer în piept.
„Mmm, a oftat ea. Minunat.”
Cea mică, bruneta, şi-a pus o mână pe braţul fetei şi i-a vorbit
repede. Vocea ei era prea suavă şi melodioasă pentru a fi tăioasă, dar ea
aşa a vrut să pară. „Concentrează-te, Nettie”, a spus ea.
Întotdeauna am simţit legăturile dintre oameni şi mi-a fost imediat
clar că bruneta era într-un fel şefa celorlalte. Dacă ar fi fost în armată, aş
fi zis că avea un grad mai mare decât ele.
„Arată bine - tânăr, puternic, ofiţer..? Bruneta s-a oprit, iar eu am
încercat fără succes să vorbesc. „Şi mai este ceva... simţiţi? le-a întrebat
ea pe celelalte două. Este... irezistibil.” „Oh, da”, a aprobat-o Nettie
repede, aplecându-se din nou spre mine. „Răbdare, a avertizat-o bruneta.
Pe acesta vreau să-l păstrez*.
Nettie s-a încruntat; părea enervată. „Atunci fă-o tu, Maria, a vorbit
din nou blonda cea mai înaltă. Dacă este important pentru tine. Eu îi
ucid de două ori mai des decât îi păstrez.” „Da, o fac eu, a fost de acord
Maria. Chiar îmi place de el. Ia-o pe Nettie de aici, te rog. Nu vreau să
trebuiască să-mi păzesc şi spatele în timp ce încerc să mă concentrez.”