Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Aşa că ai simţit nevoia să-l torturezi?
— Ştii cum mă descurc cu uneltele. Nu am provocat nici o durere
intenţionat.
Îşi scutură capul, faţa arătându-i ca o mască de tragedie.
— L-ai ucis.
Am ridicat, din umeri.
— Asta este.
— Le-ai rupe sufletele dacă ar vedea asta, spuse el. Bănuiesc că este
un lucru bun că ai fost în arest la domiciliu. Trebuie să-ţi cumpăr altul
înainte să observe.
— Mersi, dar nu am nevoie de un casetofon de fiţe.
— Nu de dragul tău am de gând să-l înlocuiesc.
Am oftat.
— Nu te-ai ales cu mare lucru din cadourile de anul trecut, spuse el
pe un ton nemulţumit.
Dintr-odată începu să-şi facă vânt cu o bucată de hârtie.
Nu am răspuns, pentru că avea să-mi tremure glasul. Aniversarea
mea dezastruoasă de la optsprezece ani - cu toate consecinţele ei
răsunătoare - nu era ceva de care-mi plăcea să-mi amintesc şi m-a
surprins că adusese vorba de ea. El era chiar şi mai sensibil la subiectul
acesta decât mine.
— Îţi dai seama că astea mai au puţin şi expiră? întrebă el, ridicând
hârtia s-o văd şi eu. Era un alt cadou - biletul de avion pe care Esme şi
Carlisle mi-l dăduseră ca să o pot vizita pe Renée în Florida.
Am tras adânc aer în piept şi am răspuns pe un ton sec:
— Nu. De fapt, uitasem complet de ele.
Expresia feţei lui era aleasă cu grijă să pară veselă şi optimistă; nu
se simţi nici o urmă de emoţie ascunsă atunci când continuă:
— Păi, mai avem puţin timp. Ai scăpat de pedeapsă... şi nu avem
planuri pentru weekendul acesta, din moment ce refuzi să mergi la
banchet cu mine. Rânji. De ce să nu ţi sărbătoreşti libertatea aşa?
Mi-am pierdut răsuflarea.
— Să merg în Florida?