Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Ups - şapte crime, se corectă ea. Am uitat de paznici. Nu mi-a luat
decât o secundă să termin cu ei. Am fost exagerat de teatrală. Sinceră să
fiu a fost cam copilăresc ce am făcut eu. Purtam o rochie de mireasă pe
care o furasem pentru ocazia aceasta. A ţipat când m-a văzut. A ţipat
mult în noaptea aceea. A fost o idee bună să-l las pe el la urmă - mi-a fost
mai uşor să mă controlez, să fac să dureze mai mult... Se opri deodată şi
se uită la mine. Iartă-mă, spuse ea pe un ton mâhnit. Te sperii, nu-i aşa?
– N-am nimic, am minţit eu.
– M-am lăsat dusă de val.
– Nu-ţi face griji.
– Mă mir că Edward nu ţi-a spus mai mult.
– Nu-i place să spună poveştile altcuiva - are senzaţia că înşală
încrederea cuiva, pentru că aude mult mai mult decât vor alţii ca el să
audă.
Ea zâmbi şi-şi scutură capul.
– Probabil că ar trebui să am mai multă încredere în el. E chiar un
tip de treabă, nu?
– Eu aşa cred.
– Îmi dau seama. Apoi oftă. Nici cu tine nu am fost prea corectă,
Bella. Ţi-a spus de ce? Sau şi asta a fost prea confidenţial?
– A spus că e din cauză că sunt om. A spus că îţi este greu să existe
cineva din exterior care să ştie adevărul.
Râsul muzical al lui Rosalie mă întrerupse.
– Acum chiar că mă simt vinovată. A fost mult, dar mult mai drăguţ
cu mine decât meritam. Părea mai caldă când râdea, ca şi cum ar fi lăsat
jos o gardă la care nu renunţase niciodată până acum în prezenţa mea. Ce
mincinos mai poate fi băiatul acesta!
Râse din nou.
– A minţit? am întrebat eu, devenind brusc îngrijorată.
– Ei bine, cred că e cam dur spus. Pur şi simplu nu ţi-a spus toată
povestea. Ce ţi-a spus el este adevărat, poate mai adevărat acum decât
era înainte. Cu toate acestea, în momentul de faţă... Se opri, chicotind
agitată. E destul de jenant. Vezi tu, la început am fost geloasă mai ales
pentru că te voia pe tine, şi nu pe mine.