Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

3. MOTIVE
Soarele era atât de adânc îngropat între nori încât nu aveai cum să-
ţi dai seama dacă apusese sau nu. După un zbor aşa de lung - urmărind
soarele spre vest astfel încât părea nemişcat pe cer - eram dezorientată;
timpul părea ciudat de variabil. Mă luă prin surprindere când pădurea
făcu loc primelor clădiri, semnalând că eram aproape acasă.
— Ai fost atât de tăcută, observă Edward. Ţi-a fost rău în avion?
— Nu, sunt bine.
— Eşti tristă că plecăm?
— Cred că mai degrabă uşurată decât tristă.
Ridică o sprânceană. Ştiam că era inutil şi - oricât uram să recunosc
- deloc necesar să-l rog să-şi ţină ochii la drum.
— Renée este mult mai... simţitoare decât Charlie în unele privinţe.
Mă pierdeam în faţa ei.
Edward râse.
— Mama ta are o minte foarte interesantă. Aproape de copil, dar
foarte profundă. Vede lucrurile altfel decât restul oamenilor.
Profundă. Era o descriere bună a mamei mele - când era atentă. În
majoritatea timpului Renée era atât de zăpăcită de propria viaţă încât nu
mai observa mare lucru din jur. Dar în weekendul acesta mi-a acordat
atenţie din plin.
Phil era ocupat - echipa de baseball de la liceu pe care o antrena era
în plin campionat - şi faptul că era singură cu mine şi Edward nu a făcut
decât să-i ascută simţurile. Imediat ce îmbrăţişările şi strigătele de
încântare se terminaseră, Renée începuse să observe. Şi pe măsură ce
privea, ochii ei mari şi albaştri deveniseră la început derutaţi şi apoi
îngrijoraţi.
În dimineaţa aceasta merseserăm la plimbare pe plajă. Voia să se
laude cu toate frumuseţile noului ei cămin, sperând încă, bănuiesc, că
soarele ar putea să mă ademenească din Forks. Voia de asemenea să
vorbească între patru ochi cu mine, lucru care s-a aranjat cu uşurinţă.