Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Nu vreau să merg la spital. E jenant şi inutil.
Opri maşina în faţa casei, stând pe gânduri cu o expresie nesigură.
Maşina de poliţie a lui Charlie era pe alee. Am oftat.
— Du-te acasă, Jacob.
M-am dat jos din maşină cu greu şi m-am îndreptat spre casă. În
spatele meu, motorul se opri şi am fost mai puţin surprinsă decât
enervată să-l văd pe Jacob lângă mine.
— Ce ai de gând să faci? întrebă el.
— Voi pune nişte gheaţă pe mână după care îl voi suna pe Edward
şi-l voi ruga să mă ducă la Carlisle să-mi oblojească mâna. Apoi, dacă te
mai prind încă aici, mă duc să caut o rangă.
Am mers în linişte prin camera din faţă unde Charlie stătea tolănit
pe canapea.
Jake.
— Bună, copii, spuse el rămânând aşezat. Mă bucur să te văd aici,
— Bună, Charlie, răspunse Jacob relaxat, oprindu-se. Eu m-am dus
încet în bucătărie.
— Ce-i cu ea? se întrebă Charlie.
— Crede că şi-a rupt mâna, l-am auzit pe Jacob spunându-i. M-am
dus la frigider şi am scos o tavă cu gheaţă.
— Cum a reuşit?
Fiind tatăl meu, mi-am închipuit că Charlie ar fi mai puţin amuzat
şi mai îngrijorat. Jacob râse.
— M-a pocnit.
Râse şi Charlie, iar eu m-am încruntat în timp ce am lovit cu tava de
marginea chiuvetei. Gheaţa căzu în chiuvetă şi am luat o mână plină de
cuburi cu mâna mea bună şi le-am pus într-un prosop de pe dulap.
— De ce te-a pocnit?
— Pentru că am sărutat-o, spuse Jacob fără pic de ruşine.
— Bravo ţie, băiete! îl felicită Charlie.
Mi-am încleştat dinţii şi m-am dus să iau telefonul. Am format
numărul de mobil al lui Edward.
— Bella? răspunse el de la primul ţâr. Părea mai mult decât uşurat -
era încântat. Auzeam motorul Volvo-ului pe fundal; era deja în maşină -