Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Voi aştepta mereu pe aproape, Bella, îmi promise el, relaxându-şi
tonul şi dându-mi drumul la talie. M-am ridicat greu, simţind despărţirea
sfâşietoare ca şi cum aş fi lăsat o parte din mine acolo pe pat, lângă el.
Vei avea mereu opţiunea aceasta de rezervă dacă vei vrea.
Am făcut un efort să zâmbesc.
— Până când inima mea va înceta să mai bată. Rânji şi el.
— Ştii, poate că încă te voi lua - poate. Cred că asta depinde de cât
de tare puţi.
— Să mă întorc să te văd? Sau ai prefera să nu?
— Mă mai gândesc eu şi-ţi spun, spuse el. Cred că s-ar putea să am
nevoie de companie să nu înnebunesc. Chirurgul vampir spune că nu mă
pot transforma în lup până când nu-mi dă el voie - s-ar putea să afecteze
felul în care se prind oasele.
Jacob se strâmbă.
— Fii cuminte şi fă ce spune Carlisle. Te faci bine mai repede.
— Sigur, sigur.
— Mă întreb când se va întâmpla, am spus eu. Când fata potrivită
îţi va capta atenţia.
— Nu-ţi face prea mari speranţe, Bella. Vocea lui Jacob se amărî
deodată. Deşi sunt convins că va fi o uşurare pentru tine.
— Poate, poate nu. Probabil că voi crede că nu e destul de bună
pentru tine. Mă întreb cât de geloasă voi fi.
— Partea asta s-ar putea să fie oarecum amuzantă, recunoscu el.
— Anunţă-mă dacă vrei să mai vin şi voi fi aici, am promis eu. Oftă
şi-şi întoarse obrazul către mine.
M-am aplecat şi i-am sărutat faţa cu delicateţe.
— Te iubesc, Jacob. El râse relaxat.
— Eu te iubesc şi mai tare.
Mă privi ieşind din cameră, ochii lui negri fiind de nepătruns.