Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

M-am pregătit pentru ce avea să urmeze.
– Sper că nu te deranjează să iei nişte măsuri de precauţie. În
primul rând, să mă laşi să te conduc până la graniţă. Şi, în al doilea rând,
să iei un telefon mobil ca să ştiu când să vin să te iau.
– Sună... foarte rezonabil.
– Excelent.
Îmi zâmbi fără vreo urmă de teamă în ochii lui ca nişte bijuterii.
Evident că, Charlie nu a avut nici o problemă ca eu să mă duc în La
Push pentru o petrecere cu grătar. Jacob nu-şi ascunse entuziasmul şi
chiui când i-am spus veştile şi părea destul de nerăbdător să respecte
măsurile de siguranţă ale lui Edward. Promise să ne aştepte la graniţa
dintre teritorii la ora şase.
Mă hotărâsem, după o dezbatere interioară scurtă, să nu-mi vând
motocicleta. Intenţionam să o duc înapoi în La Push acolo unde îi era
locul şi, atunci când nu voi mai avea nevoie de ea... ei bine, atunci, voi
insista ca Jacob să profite cumva de pe urma muncii lui. Putea să o vândă
sau să o dea unui prieten. Nu va mai conta pentru mine.
Seara asta părea o ocazie bună să duc motocicleta înapoi în garajul
lui Jacob. La cât de pesimistă eram în ultima vreme, fiecare zi mi se părea
ca o posibilă ultimă şansă. Nu aveam timp să întârzii nici o sarcină,
indiferent cât de neimportantă era.
Edward nu făcu decât să dea din cap când i-am explicat ce vreau,
deşi am văzut o scânteie de consternare în ochii lui şi am ştiut că nu era
mai încântat decât Charlie de ideea ca eu să conduc o motocicletă.
L-am urmat în casă, spre garajul în care îmi lăsasem motocicleta.
Abia când am tras camioneta înăuntru şi m-am dat jos mi-am dat seama
că, de data aceasta, consternarea lui nu avea nici o legătură cu siguranţa
mea.
Lângă micuţa mea motocicletă antică se mai afla un alt vehicul care
o umbrea. Nu prea mi se părea corect să numesc acest vehicul
motocicletă, din moment ce nu părea să aparţină aceleaşi familii din care
făcea parte motocicleta mea veche.
rapidă.
Era mare, lucioasă şi argintie şi - chiar dacă era nemişcată - părea