Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

simuleze şi să fugă - până când va găsi o portiţă de scăpare printre
apărătorii mei.
Poate aveam noroc. Poate că cei din familia Volturi vor ajunge
înaintea ei - şi măcar ei mă vor ucide mai repede.
Edward mă ţinea strâns lângă el, poziţionându-şi corpul în aşa fel
încât să fie între mine şi Jacob, şi-mi mângâie faţa cu mâinile încordate.
– E în regulă, îmi şopti el. E în regulă. N-o să o las niciodată să se
apropie de tine, e în regulă. Apoi se uită la Jacob. Îţi răspunde asta la
întrebare, corcitură?
– Nu crezi că Bella are dreptul să ştie? îl provocă Jacob. E viaţa ei.
Edward îşi păstră tonul şoptit; nici chiar Tyler, care stătea la câţiva
centimetri nu ar fi putut să-l audă.
– De ce să-i fie frică din moment ce nu a fost niciodată în pericol?
– Mai bine speriată decât minţită.
Am încercat să-mi vin în fire, dar ochii mei înotau în lacrimi.
Vedeam în spatele pleoapelor mele - vedeam chipul Victoriei, rânjetul
dezvăluindu-i dinţii, ochii ei stacojii strălucind de obsesia răzbunării; îl
considera pe Edward vinovat de moartea iubitului ei, James. Nu se va
opri până când nu-i va lua şi lui dragostea.
Edward îmi şterse lacrimile de pe obraz cu vârful degetelor.
– Chiar crezi că e mai bine să o răneşti decât să o protejezi?
murmură el.
– E mai rezistentă decât crezi tu, spuse Jacob. Şi a trecut şi prin
situaţii mai rele.
Expresia lui Jacob se schimbă brusc, în clipa de faţă uitându-se la
Edward cu o expresie ciudată, parcă încercând să ghicească ceva. Ochii
lui se îngustară ca şi cum ar fi încercat să rezolve în minte o problemă
grea de matematică.
L-am simţit pe Edward încordându-se. Mi-am ridicat privirea spre
el şi i-am văzut faţa contorsionată de durere. Pentru o clipă îngrozitoare
mi-a amintit de după-amiaza petrecută în Italia în camera macabră din
turn a familiei Volturi, când Jane l-a torturat pe Edward cu darul ei
diabolic, arzându-l doar cu gândurile ei...