Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

De obicei, ideile lui Alice erau puţin cam grandioase pentru mine şi
vedeam deja asta acum în ochii ei - tendinţa de a duce lucrurile prea
departe.
de liberă.
— Indiferent la ce te gândeşti, Alice, mă îndoiesc că sunt chiar aşa
— Liberă înseamnă liberă, nu? insistă ea.
— Sunt sigură că încă mai am graniţe - cum ar fi să nu le depăşesc
pe cele ale Statelor Unite.
Angela şi Ben râseră, dar Alice se strâmbă, sincer dezamăgită.
— Deci ce facem în seara asta? insistă ea.
— Nimic. Uite ce e, hai să-i mai dăm vreo două zile să fim siguri că
n-a glumit. Oricum suntem în timpul săptămânii.
— Atunci vom sărbători în weekend.
Entuziasmul lui Alice era imposibil de suprimat.
— Sigur, am spus cu, sperând să o potolesc.
Nu aveam de gând să fac ceva ieşit din comun; era mai prudent să o
iau încet cu Charlie. Să-i dau şansa să aprecieze cât de matură şi de
încredere sunt înainte să-i cer favoruri.
Angela şi Alice începură să ia în calcul diversele posibilităţi; Ben
interveni şi el în conversaţie, punând deoparte benzile desenate.
Gândurile mele erau în altă parte. Am fost surprinsă să văd că subiectul
libertăţii mele nu mai era brusc atât de plăcut cum fusese cu doar o clipă
mai devreme. În timp ce amicii mei discutau despre cum ne putem distra
în Port Angeles sau poate în Hoquiam, am început să mă simt
nemulţumită.
Nu dură mult până să mă prind de unde pornea neliniştea mea.
De când îmi luasem la revedere de la Jacob Black în pădurea din
jurul casei mele, mi-a tot revenit în minte o imagine care-mi strângea
inima. Chipul lui Jacob crispat de durere mi se ivea în gânduri la
intervale regulate ca o alarmă de ceas enervantă, pusă să sune la fiecare
jumătate de oră. Aceasta era ultima amintire pe care o aveam cu el.
Când imaginea mi-a revenit în minte, am ştiut exact de ce eram
nemulţumită de libertatea mea. Pentru că era incompletă.