Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Am sărit şi m-am eliberat din braţele lui Edward, făcându-mă roşie
la faţă. Edward se sprijini la loc de dulap. Avea ochii mijiţi. Citeam în ei
îngrijorare şi furie.
– Dacă nu vrei să pregăteşti cina pot să comand o pizza, îmi bătu
Charlie un apropo.
– Nu, e în regulă, deja am început.
– OK, spuse Charlie.
Se sprijini în prag cu braţele încrucişate. Am oftat şi m-am întors la
treabă încercând să-mi ignor publicul.
– Dacă te-aş ruga să faci ceva, ai avea încredere în mine? întrebă
Edward cu vocea lui domoală uşor tensionată.
Eram aproape la şcoală. Cu doar o clipă în urmă Edward fusese
relaxat şi glumeţ, iar acum deodată mâinile îi erau strâns încleştate pe
volan, încheieturile lui străduindu-se să nu-l rupă în bucăţi.
I-am privit expresia panicată - privirea îi era pierdută, ca şi cum ar
fi ascultat voci în depărtare.
Îmi crescu pulsul ca reacţie la crisparea lui, dar am răspuns cu grijă:
– Depinde.
Am tras în parcarea şcolii.
– Mă temeam că o să spui asta.
– Ce vrei să fac, Edward?
– Vreau să stai în maşină. Trase pe locul lui obişnuit de parcare şi
închise motorul în timp ce vorbi. Vreau să aştepţi aici până când mă
întorc eu după tine.
– Dar... de ce ?
Acela a fost momentul în care l-am văzut. Era greu să nu-l observi,
mai înalt decât toţi elevii, chiar şi aşa, sprijinit de motocicleta lui neagră
parcată în mod ilegal pe trotuar.
– Oh!
Chipul lui Jacob era o mască senină pe care o ştiam bine. Aşa arăta
faţa lui când era hotărât să-şi ţină sentimentele în frâu, să se controleze.
II făcea să arate ca Sam, cel mai în vârstă dintre lupi, liderul haitei
Quileute. Dar lui Jacob nu-i ieşea chiar seninătatea perfectă pe care o
afişa Sam.